duminică - şi-am sărbătorit fericiţi

Deşi aş prefera să fie mereu miercuri şi sâmbătă, mai reuşeşte, din când în când, câteo duminică să-mi fie pe plac. Oricum, nemulţumirile în ceea ce priveşte a şaptea zi nu sunt legate de odihnă, ci de prea puţină odihnă, mai exact, nu ajunge doar o duminică pentru odihnă. Sărbătorile sunt tot cu oameni aşa că depinde mult lângă cine nimereşti în acele momente. Şi-am nimerit bine, în prima parte cu familia, iar seara cu prieteni dragi. Astfel s-au aşezat de minune fericirea de-a petrece cu dragele şi dragul la o masă de vorbă, pe care se învârteau bere şi ciocolată într-o veselie, lângă fericirea auzului. La Cramă ne-am adunat pentru că s-a lăsat cu tribut. Instrumentiştii medieşeni au adus un tribut formaţiei Nirvana. Şi bună le-a fost muzica! Lumină a fost destulă, pentru toţi! Eu ne-am văzut pe noi şase luminaţi, aproape de Nirvana. Şi drag mi-a fost să văd că prietenii mei radiază, unul la tobe, una privind toboşarul, doi beţi de drag şi voie bună şi celălalt cântându-mi în ureche. Bis, bis, bis! Arpi, bis! Şi facă-se o trupă curând!

childhood part 2

La circ,in Târgul Moşilor,
Pe gheaţa unui răcitor,
Trăia voios şi zâmbitor
Un pinguin din Labrador.
"- Cum se numea?"
"-Apolodor."
"-Şi ce făcea?"
"-Cânta la cor."

Deci nu era nici scamator,
Nici acrobat,nici dansator
Făcea şi el ce e mai uşor:
Cânta la cor.
Era tenor.
Grăsuţ,curat,atrăgător
În fracul lui strălucitor
Aşa era Apolodor.

Şi într-o zi,Apolodor,
Spre deznădejdea tuturor,
A spus aşa:Mi-e dor!Mi-e dor...
De fraţii mei din Labrador!

Şi a plecat Apolodor
Către ţara Labrador
chinuit de dor,
Frământat de zor.

childhood

Fram, ursul polar este povestea unui urs alb, „puternic, dar blând şi glumeţ“, care îşi trăieşte majoritatea vieţii la circ, unde ani buni fusese principala atracţie. „El nu avea nevoie de îmblânzitor, de crăvaşă şi de semnale. Intra singur în arenă, ca un om. Intra în două labe, cât era de mare. Saluta în dreapta şi în stânga, înainte şi îndărăt. […] Pe urmă făcea un semn că vrea linişte. Şi începea singur programul lui“.
Totuşi dorul de a deveni un urs ca toţi urşii, adică sălbatic şi liber, îl duce spre casă, la Polul Nord, acolo unde poate să se bucure de gheţuri, de vânturi, de viscole, de soarele polar sau de aurora boreală.
Cam aşa sunau poveştile acum un deceniu şi ceva...