E.B.

Emma Bovary. Erzebeth Batory. Asta pentru a clarifica semnificaţia iniţialelor. Două figuri notorii după caz, în literatură şi în istorie. Două figurine brune prinse într-un vârtej emoţional asemănător. Încă din 1857 personajul francezului Gustave Flaubert oferă chip şi contur unei tipologii feminine. Emma Bovary este eticheta pusă femeii cu fanatice aspiraţii, cu idealuri romantice, a celei care tânjeşte la trăirile pasionale exagerate prin romane şi simte nemulţumire faţă de propria condiţie socială. Romancierul aşază toate coordonatele pentru ca povestea eroinei să conducă spre un final dramatic: frustrările sociale sunt potolite cu cheltuieli exagerate, deşertul emoţional aprinde flacăra adulterului, iar după faptă şi răsplată urmează suicidul. Personajul este victima propriului mod de a percepe viaţa, a impresiilor prelucrate şi puternic influenţate de literatura acelei perioade, a senzaţiilor induse şi opuse celor cunoscute sau experimentate. Un alt prizonier al propriei realităţi este Charles, soţul Emmei, care orbit de iubire ratează acţiunea propriu-zisă a romanului. Departe de a fi impulsiv sau frustrat, Charles Bovary există sub semnul statorniciei, a perseverenţei, a puerilei iluzii de reciprocitate. Charles iubeşte cam de la pagina 22 şi încă aproximativ 300 de pagini. Şi iubirea lui creşte, chiar dacă află trădarea. Oare să existe şi o astfel de tipologie umană? A statornicului? A iubitorului? Există doar atât timp cât acesta trăieşte în lumea lui.

Lăsând francezii la o parte, ungurii o au pe Erzebeth Batory, o contesă influentă şi bogată care a trăit între 1560 şi 1614. Dacă în primul caz mi-am luat informaţiile lecturând, în acest caz am văzut filmul. Povestea e impresionantă şi în acest caz, contesa este o femeie puternică, inteligentă, superstiţioasă, palidă şi frumoasă, crudă şi sângeroasă. Mult diferită de Madame Bovary, se apropie totuşi de aceasta fiind fragilă emoţional şi sătulă de bărbaţii influenţi din acea perioadă. Nebunia ei este pusă pe seama pasiunii pentru un tânăr. Diferenţa de vârstă şi dragostea ei copleşitoare o îndeamnă să caute elixirul tinereţii veşnice. Mijloacele prin care obţine tinereţea sunt sângeroase şi conduc la sacrificii umane. Doamna Dracula nu este decât o femeie disperată să menţină dragostea celui pe care-l iubeşte. Contextul social, statutul şi trecutul cu experienţe şocante explică şi declanşează crima în serie. Să sperăm că Erzebeth Batory e doar o excepţie, nu o tipologie!

Filmul se numeşte The Countess, este proiectul Juliei Delpy, nu insistă prea mult pe detalii istorice, dar reuşeşte să surprindă o contesă obsedată de putere, iubire şi tinereţe. În rolul Darvuliei apare Anamaria Marinca, scenariul este impecabil...mi-au rămas în minte vreo două secvenţe, cea cu pasărea şi cea cu şuviţa de păr.