recviem

Atât pentru actori cât şi pentru filme bune...

Recviem pentru talent, geniu şi pasiune...

Muzică, versuri, dramă...
Recviem pentru poezie.

Îmi pasă

Mi-e dor de tine
Şi nu-mi ajung celelalte
Uite ca un surogat
Pentru puritate
Nu s-a găsit.

Mi-e dor de tine
Mi-e tine de tine
Mi-e înlăuntrul meu de tine
Mi-e nu ştiu cum,
Mi-e nu ştiu ce,
Mi-e dor de tine ca de casă.

Îmi pasă!

Adrian Păunescu

dragă mi-e publicitatea

...cu floricelele şi păşunile ei mănoase cu tot. M-am oprit virtual pe iqads.ro din reflex şi din obişnuinţă. Şi vizionez de zor ronţăind chips-uri şi sorbind mai mult acid decât lichid, nu mă pot bucura altfel de reclame. Primul clip - Ulpio Cremita sau Eugenia Reloaded. Şi mă întreb parafrazând clasicii..."Unde eşti tu, Eugenia doamnă? Că te vând acum alţi ei, Să remarci că ai fost notorie, Şi te relansează vrei nu vrei." Noua variantă, care tot de foame ţine sau mai nou de dulce (există aşa ceva?) promite biscuiţi mai fragezi şi cremă mai bună. Iscusiţi exploratori ce suntem, nostalgici încă şi fideli gusturilor de demult, reciclăm şi îmbunătăţim oare? Milka merge pe aceeaşi frecvenţă, astfel încât dacă acum ceva vreme marmota lor învelea ciocolată în staniol -replica de aur, mai nou propun o nouă ocupaţie în acelaşi ton - animatori de văcuţe. Genul acesta de sintagme, expresii căpătă sens şi sensuri favorabile pentru produs în limbajul colocvial. Şi nu am niciun dubiu că văcuţele nu sunt fericite la cât de gustoase sunt produsele. Ingenios, eficient că altfel abordau un ton mai serios şi lejer, aşa găsesc ultimul lor spot publicitar. Următoarea oprire e la ROM. Confuz, întortocheat, "cum să mă induci în eroare în mai puţin de 15 secunde?". Măcar am aflat cum e cu americanii şi stelele. Stai să înţeleg: dăm ROM-ul americanilor, era o glumă de fapt, ok, nu-l mai dăm şi-i facem imn. Aham! Împrumutăm atitudinea americanilor ca să ne promovăm produsele şi exagerăm ca ei! Doar aşa are sens.
Lapte şi miere!!! Poveste romantică - checked. Ceva dulce, în cazul nostru, prăjitură - checked. E un fel de romance publicitar, care culminează treptat în funcţie de etapele ideale şi iluzorii ale vieţii unei femei, etape care ating superlativul "lapte şi miere".
Rienergy - Pisica. Îmi place spotul, deşi e foarte trist să strigi pisica "Pisica!", adică e clar că suntem într-o reclamă şi că tipul e un ciudat. Ce-mi place şi mai mult e că ciudatul de tip nu se transformă după ce bea energizantul într-un tip mişto. Urmează apoi avalanşa de superlative. Supersinele lui declanşat de băutura energizantă îl ajută doar să continue ceea ce face. Nimic mai mult! Adică să strige pisica într-un mod neobişnuit, însă tipic lui. Continuă să continui - nimic exagerat sau deplasat. Să fie primul spot sincer? Ingenios!

noi, noiembrie

Începe cu noi şi se termină de obicei cu zăpadă.
Este întoarcerea la capăt de lume.
Lună nouă, cuvinte şi sunete noi.
Pe cer la fel e luna, dinainte de noi.
Suntem noi?

conjugând tăcerile

Mali tace şi-i displace,

crede chiar că din tăcere se vor naşte cactuşi şi himere.
Fuge iar după cuvinte, prinde-n zbor boabe de linte,
uscate, sănătoase sunt vorbele alese

ca s-o ţii un veac aşa fără gust şi cu perdea,

ca să nu dai greş nicicând, să fii cafeniu şi blând.

Spune Mali, spune tot

despre păsări şi compot, despre gangsteri şi infuzii

rosteşte doar ... creând contuzii.

sursa foto: weheartit.com

a gândi potrivind

Ştie Mali, ştie bine: despre cactuşi, albine...
Cum seamăn unde nu-i găseşte, şi observă, împleteşte
Mai curând ea potriveşte.
"Ace-n cozi, ace-n cozi au amândoi."

Şi iată-mă, adunând gândurile potrivite pentru a vă vorbi despre Ion Bîrlădeanu. Recunosc că pentru mine rămâne cunoscut ca cel care creează potrivind bucăţi de imagini decupate de prin reviste. Aşadar, până la omul care potriveşte, Ion Bîrlădeanu a fost pe rând omul care taie stuf, munceşte în fabrică, păzeşte Casa Poporului, sapă gropi, reciclează hârtie şi neferoase, trăieşte din mila altora. Colajele pop art din ziare şi în special din reviste comuniste sunt considerate de artist propriile sale filme. Filmele sale inspiră şi respiră româneşte, iar dacă ar scoate sunete ar chiui aşa ca în cântecele populare moldoveneşti. Satiră, ironie...aceste colaje sunt comedii înrămate, thrillere fanteziste, iar personajele principale sunt figuri politice, artişti români şi străini. Lipsa de educaţie trece neobservată datorită viziunii sale şi uite că nu trebuie să mergi la liceu pentru a ghici adevăratul context politic al vremii. Spun încă o dată filme pentru că în creaţiile semnate de Ion B. apar împreună Ceauşescu, Sergiu Nicolaescu şi Chaplin, Louis Armstrong şi Jean Constantin, aşa că limitele spaţiale şi temporale sunt potrivite şi redimensionate îmtocmai pentru a deschide ferestre în lumea unui autodidact român, din Vaslui, comuna Zăpodeni. Pentru a vă convinge recomand vizionarea documentarului The World According To Ion B. Biografia şi puterea exemplului.

Încă ceva: artistul declară într-un interviu dat ziarului Cotidianul că se adresează oamenilor deştepţi. Aşa că poftiţi şi priviţi!

http://www.theworldaccordingtoionb.com/arta.html

culorile şi alţi demoni

Duminica trecută auzeam pentru prima dată despre Nicolae Maniu, cunoscut în media ca fiind cel mai bine vândut pictor român în afara graniţelor ţării. Interviul luat de Cătălin Ştefănescu pictorului a creionat un background solid şi îndeajuns de convingător încât să mă trimită la operă. Duminica asta am văzut virtual ce vinde Nicolae Maniu.
Bucuraţi-vă de culori şi alţi demoni!
http://www.operagallery.com/artist.aspx?id=9

E.B.

Emma Bovary. Erzebeth Batory. Asta pentru a clarifica semnificaţia iniţialelor. Două figuri notorii după caz, în literatură şi în istorie. Două figurine brune prinse într-un vârtej emoţional asemănător. Încă din 1857 personajul francezului Gustave Flaubert oferă chip şi contur unei tipologii feminine. Emma Bovary este eticheta pusă femeii cu fanatice aspiraţii, cu idealuri romantice, a celei care tânjeşte la trăirile pasionale exagerate prin romane şi simte nemulţumire faţă de propria condiţie socială. Romancierul aşază toate coordonatele pentru ca povestea eroinei să conducă spre un final dramatic: frustrările sociale sunt potolite cu cheltuieli exagerate, deşertul emoţional aprinde flacăra adulterului, iar după faptă şi răsplată urmează suicidul. Personajul este victima propriului mod de a percepe viaţa, a impresiilor prelucrate şi puternic influenţate de literatura acelei perioade, a senzaţiilor induse şi opuse celor cunoscute sau experimentate. Un alt prizonier al propriei realităţi este Charles, soţul Emmei, care orbit de iubire ratează acţiunea propriu-zisă a romanului. Departe de a fi impulsiv sau frustrat, Charles Bovary există sub semnul statorniciei, a perseverenţei, a puerilei iluzii de reciprocitate. Charles iubeşte cam de la pagina 22 şi încă aproximativ 300 de pagini. Şi iubirea lui creşte, chiar dacă află trădarea. Oare să existe şi o astfel de tipologie umană? A statornicului? A iubitorului? Există doar atât timp cât acesta trăieşte în lumea lui.

Lăsând francezii la o parte, ungurii o au pe Erzebeth Batory, o contesă influentă şi bogată care a trăit între 1560 şi 1614. Dacă în primul caz mi-am luat informaţiile lecturând, în acest caz am văzut filmul. Povestea e impresionantă şi în acest caz, contesa este o femeie puternică, inteligentă, superstiţioasă, palidă şi frumoasă, crudă şi sângeroasă. Mult diferită de Madame Bovary, se apropie totuşi de aceasta fiind fragilă emoţional şi sătulă de bărbaţii influenţi din acea perioadă. Nebunia ei este pusă pe seama pasiunii pentru un tânăr. Diferenţa de vârstă şi dragostea ei copleşitoare o îndeamnă să caute elixirul tinereţii veşnice. Mijloacele prin care obţine tinereţea sunt sângeroase şi conduc la sacrificii umane. Doamna Dracula nu este decât o femeie disperată să menţină dragostea celui pe care-l iubeşte. Contextul social, statutul şi trecutul cu experienţe şocante explică şi declanşează crima în serie. Să sperăm că Erzebeth Batory e doar o excepţie, nu o tipologie!

Filmul se numeşte The Countess, este proiectul Juliei Delpy, nu insistă prea mult pe detalii istorice, dar reuşeşte să surprindă o contesă obsedată de putere, iubire şi tinereţe. În rolul Darvuliei apare Anamaria Marinca, scenariul este impecabil...mi-au rămas în minte vreo două secvenţe, cea cu pasărea şi cea cu şuviţa de păr.