mai rupem din când în când

Cum stă treaba cu rupturile? Pentru mine e cam clară, motiv pentru care am evitat să cad, fizic vorbind. N-am luat trânte care să cauzeze fracturi, am avut grijă să nu cad de pe bicicletă, să nu alunec pe gheaţă, să nu sar câte patru trepte, să nu patinez...pentru că fracturile mi-au părut mereu ceva dureros.

yet again, I break fast!

Nu m-am putut feri nicicând de fracturile interioare, emoţionale. Dar cine poate? Şi dacă poate să aibă spor! Ş-apoi gravitaţia celor trei elemente: cine, cum, cât e ca mahmureala după beţie. Şi are acelaşi rezultat vag şi analgezic.

P.S: In the end, I have to do something at fast level.

august plin

August plin şi cam colţuros. August cu zile şi munci, fără Hesiod, doar cu mine, atât de plin de mine, încât nu mai ştiu gustul programului de acum o lună. August plin de cuvinte, prea puţin sărate şi drese cu prea multă minte. Rigide cuvinte ce vin în contracte şi-mi pun engleza pe fapte. August cu ciorbe şi stomac fericit, august cu mult timp de petrecut cu iubit. August la 56 de kilometri depărtare de casă, august cu haine care nu se uscă pe terasă.

De filme nu mai am timp, decât de cele cu maidanezii din jurul gării. Muzici sunt destule cât să-mi umple auzul.

Acum să vedem ce-mi spune albumul nou al hoţilor.

Foto: weheartit.com

huny

Wishes for today:

1. just to be

2. a cat nap

3. to be like huny for Pooh

Complaints:

1. none

2. well, I need an Oriflame delivery

3. yet, I'm fine.

foto: weheartit.com

mi-e dor de sare de mare

Cu dor de mare si suflete usoare,
Mai avem: piei albe care inca se aduna la soare
si fericiri aruncate dintr-un piept in altul.
Cu tample tematoare si clavicule firave
Imi fac cuib in crengile tale.
Mai intai iti voi manca fructele,
apoi imi voi acoperi cu frunze aripile reci,
si-am sa cant, sa stii, despre scoici si cochilii
pana-ti umplu lemnul de pofte
si radacinile se imprumuta de sare,
din viata-n viata, pana in adanc de mare.

Pentru noaptea asta, Mia Doi Todd. Pentru mare, noi doi. Pana atunci, sa cantam cu Mia, care aduce marea. Los Angeles, California.

iunie

Iunie se împarte în cursuri, sesiune şi conducere. Şi asta îmi cam mănâncă din energie şi tânjesc după iulie, august, oricum mijloc sau final de vară. Tot în iunie, pe sfârşit de FITS mai răceşti, apoi te vindeci în mult prea multe zile. Iunie în doi e cea mai plăcută parte, cu ploi şi somn plin în aşternut străin. De la armorţit clavicule până la buze fierbinţi, în dreapta taliei, chiar acolo deasupra de şold şi până în vene, dincolo de ele şi de tot ce-i fizic şi lumesc. Detaliile sunt legate de elefanţi dresaţi după care mă topesc, cireşe mâncate pe stomacul gol şi ciocolate înjumătăţite, o ciorbă săracă cu duhul şi-un desert pentru care merită să înfulec căpşuni, o verişoară vioaie, doi tipi în jurul lumii şi muzică...

http://

în port

Luată cu albastrul, parcă aş merge puţin cu barca. Până la Port O'Brien şi acolo aş staţiona câteva zile de vară. Ritmul de barcă legănată şi vâsle sincronizate relaxează simţurile până în măduvă oaselor. Un trio folk, indie rock duşi cu pluta, dar care te pot duce şi pe tine cu pluta, la fel de firesc şi natural. Aceşti oameni ai valurilor vin din California şi-şi găsesc locul aici, la capătul lumii, pe bună dreptate, pentru că lumea din capăt e veşnic însetată şi învolburată. Iar astfel de muzică o adună, o umple şi-o răcoreşte de fiecare dată. Au înregistrat trei albume: The Wind and the Swell, All we could do was singing şi cel mai recent Threadbare (2009).

Serviţi, vă rog! Cu peşti, pescari, mări, bărci şi chitare.

Port O'Brien. Cambria Goodwin, Van Pierszalowski şi Ryan Stively. S.U.A .

sfârşit de săptămână albastru

Din viaţa-n doi mai scapă şi ploi.

Apoi, răzbesc sorii din nori la loc.

Foto: Sten