în port

Luată cu albastrul, parcă aş merge puţin cu barca. Până la Port O'Brien şi acolo aş staţiona câteva zile de vară. Ritmul de barcă legănată şi vâsle sincronizate relaxează simţurile până în măduvă oaselor. Un trio folk, indie rock duşi cu pluta, dar care te pot duce şi pe tine cu pluta, la fel de firesc şi natural. Aceşti oameni ai valurilor vin din California şi-şi găsesc locul aici, la capătul lumii, pe bună dreptate, pentru că lumea din capăt e veşnic însetată şi învolburată. Iar astfel de muzică o adună, o umple şi-o răcoreşte de fiecare dată. Au înregistrat trei albume: The Wind and the Swell, All we could do was singing şi cel mai recent Threadbare (2009).

Serviţi, vă rog! Cu peşti, pescari, mări, bărci şi chitare.

Port O'Brien. Cambria Goodwin, Van Pierszalowski şi Ryan Stively. S.U.A .

we're here because we're here

În anul 2010 aerul s-a subţiat şi pentru Anathema. Şi-au luat o pauză de la tristeţea lor pe care mulţi am mâncat-o pe pâine în vremuri de ploi, furtuni şi îngheţ. Ei, dacă ei spun şi pot, eu nu pot face decât să le îngân cântecele şi să cred.

Lumea e o minte şi oamenii-s gânduri. Iar Anathema după ani de tras aer în piept, presară optimism printre rânduri.

Drept e, că gânduri fiind, ne căscăm şi ne adâncim, dar limitele rămân constante: lumină şi întuneric. Rotirea împrejur variază şi orientează mişcările. Osclilăm. Suntem cumpene, după caz, după minte, stinşi sau luminaţi în capete. Împotmoliţi în beznă sau arşi de artificii.

Binevenit este albumul We're here because we're here la capăt de gânduri. Adevărul e, că teme precum viaţa, visul, liniştea, lumina, eternitatea aduc în prim plan un proiect încărcat de spiritualitate. Un proiect la cealaltă extremă, împins către universal, nu centrat pe detalii.

Anathema. We're here because we're here. 2010.

selah sue

Selah Sue sau blonda a cărei muzică reggae mi-a fost pe plac bate clişeul de-i sună apa în cap. Chipul angelic, belgian ascunde o voce puternică, răguşită şi tânguitoare, tipică celor care cântă raggae sau soul. În principiu:

1. Lăsaţi copiii Europei să vină la Bob Marley

2.Dacă tu nu mergi în Jamaica vine Jamaica la tine

Şi acum, în special: ascultaţi, ascultaţi, ascultaţi!

Sanne Putseys. Selah Sue. Belgia.

landing

Am aterizat într-un final şi mă încearcă un gust primordial de maro şi verde ce-n vene se pierde, se alungă şi se leagănă iar mâna ta măsoară solul fertil şi-l seamănă. Gândul pământului trebuie că e plebeul iar dorinţa lui ascunsă curcubeul. Miliarde de sute de mii de gânduri ce umplu de energie pământul, câte la fel şi câte altfel? Mă împământenesc şi-mi prind rădăcini în jurul taliei ca să poposesc... Oh land...de la Fallulah încoace Oh land este interjecţia mea preferată! De la pământean la muzicieni, zâmbesc că sună bine! Oh land este Nanna Oland Fabricius, care vine din Danemarca şi rămâne în New York, iniţial balerină, în prezent încântătoare. http:// http:// http://

teorie despre cer

Am un fel de-a fi dimineaţa când nu mă pot trezi, şi-mi las mâna pe podea iar arătătorul îl mişc ca pe o lingură în cafea... Chipul mi-e în soare Somnul nu se măsoară în mişcare. Oare ştie fiecare? Despre suflete şi flori, Despre cum ai amânat pentru o vreme acei nori. În prima privire e pământul aburit, opac şi fără smalţ. E aşa doar pentru o clipă, sunt grăbită. Am un fel de-a fi şi fără cer nu mă pot trezi. Că e cerul doar cu sfere, cu elice şi himere, că-s doi ochi deasupra mea: înaltul cu aripi şi păsări, râul cu flăcări îngheţate. E fondul unui soare, Apă, munte... Radiera ce-mi şterge liniile de pe frunte. În restul privirilor e pământul glasul, vederea şi cântecul. E aşa pentru restul de zi, Am timp, mă pot privi. http://

fallulah

I fall fall fall...I met Fallulah. It starts by falling and it gets you an ah! In a manner of speaking: Într-o piaţă cu lume, fructe şi legume Miroase a ceai de dimineaţă, cu prune... Ce bine ar prinde nişte glume! Parcă-ar râde şi nenea cafeniu care pare că pofteşte o bucată de lichiu. Conversaţiile le schimbăm în lei, apoi le cântărim în portocale, ardei. Pentru dimineţile pline de chipuri şi de voci care povestesc nimicuri. Pentru zilele în care plasele te duc în torţi şi le simţi din mâini în umeri ca pe nişte roţi. Când tălpile numără prea multe guri de canale şi vântul pipăie la colţuri buzunare. Şi vezi că e iarnă şi n-ai ce-i face Dai de Fallulah, pe bună dreptate! Detalii: Danemarca, Maria Apetri, The Black Cat Neighbourhood - album de debut. http:// http://

french, a pirate and her soul

Azi sunt plecată cu piraţii, aşa că aşteaptă-mi cele mai învolburate reacţii. Mă duc pe o corabie purpurie acolo unde marea dimineaţa e gălbuie, dacă vreau să trezesc norii păşesc pe călcâie şi dacă vreau să ascult peştii cobor în adânc o frânghie. Să nu uit de căpitan... cu braţe tatuate şi chip de copilă, navighează mereu prin colţurile în care îndrăgostiţii vâslesc. Din Canada, cu drag: numai suflet de pirat şi versuri în franceză! http://

nebunie mare şi culori

sau Hindi Zahra. Vine din Maroc şi după cum vine o să ajungă bine sănătoasă peste tot. Muzică lui Hindi e vie, săltăreaţă, molipsitoare, pe alocuri gipsy, şlefuit orientală. Cuvintele simple trimit mesaje despre oameni, experienţe şi dragoste. Artista cântă ca şi cum şi-ar undui şoldurile într-un dans tribal în care infinitul se măsoară în aproximativ 4 minute. Hindi, femeia vraci sau şaman are un timbru cald de felină. E omul culorilor puternice, al penelor, brăţărilor, inelelor şi mărgelelor, al conexiunilor paradoxale, al melange-ului de culturi orientale şi europene. Iar în clipurile ei cu văluri şi contraste, asociază îndrăzneţ şi nonşalant, tangoul cu dansurile indiene sau specifice ţărilor arabe, aduce femeia în postura vizionarului, al înţeleptului dintr-un trib, colorează porumbeii şi îi aşază lângă papagali. E nebunie mare să o priveşti.

foto: Hassan Hajjaj