in for a kill. killing boredom

În principiu, mecanisme! Curăţ fructe, dar uit să le mănânc. Pregătesc ceaiuri şi le las să se răcească. Sunt în stadiul acela: aromă versus gust. Feliez legume, în special roşii. Îl hrănesc pe Ondine, Isabel înoată în acvariul tatălui meu acum şi e carnivoră. Am scos ieri pata de îngheţată de pe pantaloni. Afine! După două încercări eşuate de a viziona The Fountain şi Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii...am dat de Viaţa cu Louie. E şi asta o evoluţie! Emma Bovary încă se zbate şi se va sfârşi după calculele mele în aproximativ 100 de pagini. Nesquik, griş, macaroane, cereale - le împachetez acum. Mă împachetez şi eu - ai răbdare!

Mă plictisesc.

sugestie

Toamnă afară, toamnă-n gând, toamnă, toamnă...Pe curând!Tie your shoelaces and walk away!


Manic Street Preachers - Autumn song

ondine

Numele înotătorului meu preferat pentru început.

Pentru a continua în acelaşi ton precizez că şi Neil Jordan se bucură de Ondine a sa. Şi ne-am bucurat împreună pentru 111 minute. Filmul este un basm contemporan menit să adoarmă copilul şi potrivit să ofere speranţă tatălui, un fost clovn vicios, actual pescar împăcat cu soarta. Sirenei toată povestea îi aduce avantaje precum azil politic, desprinderea dintr-o afacere neortodoxă, şi da da da iubirea. Syracuse prinde în plasă o fată pe care o salvează de la înec. Fata îşi spune Ondine datorită ieşirii miraculose din apă. Felul în care această fată îi este prezentată fiicei pescarului declanşează basmul. Pescarul crede ce vrea şi nu ce ştie, iar în sătucul uitat de lume de pe coasta Irlandei "ceva grozav, ceva minunat" nu se întâmplă de două ori în viaţă aşa că alege povestea. Problema este că "povestea" are un background neplăcut, care include trafic de droguri, un peşte răzbunător, şi o frumuseţe de victimă din Europa de est. Traficanta scapă de peştele care nu ştia să înoate (şi mai au pretenţii la denumirea de peşte), plăteşte pentru ilegalitatea comisă, şi completează familia pescarului. Restul e fericire şi bătrâneţe.

Colin Farrell trece drept pescar mult mai bine decât drept Alexandru cel Mare. Trece mai credibil, mai simplu şi mai firesc. Partenera rămâne ştearsă oricât de sirenă ar fi. Mitul e prezent şi updatat zilelor noastre.

Lucrurile imposibile tot imposibile te aşteaptă după finalul filmului...însă c'mon it's supposed to be fiction and fictive. So enjoy it!

au înnebunit brazii

Muguri de brad. Sirop. Două linguri lăsate să ameţească-n apă. Noapte. Bună!
Soundtrack: Elsiane - Prosaic...

photo: weheartit.com

moonlight

Pană de curent. Aproape de miezul nopţii. Nu foarte aproape de casă. Fără telefon, brichetă, lanternă. Zonă cunoscută. Cartier în care s-a copilărit. Ai ajuns acasă. Teafăr. Sursa de lumină: mândra lună. Lună plină.

Omul redescoperă natura. Natura bate tehnologia şi pentru că omul cunoaşte traiectoria, distanţele, vecinii. Cert e că satelitul ăsta rotund şi plin...luminează suficient pentru a te mişca, ghida, a te îndrepta, chiar şi alerga, a zări siluete, umbre de câini, gropi, străzi, borduri, trotuar, canale şi bălţi. Ai uitat cum e să fie doar luna în preajmă, nestingherită de mii de becuri...doar completată de stele. Şi ai fi rămas aşa uituc o vreme.

Om citadin. Om fără cort. Om fără stele.

photo: weheartit.com

mai întâi a fost girafa...

Am petrecut o jumătate de oră cu această mamă rinocer. Eu mă fixasem pe interjecţia Uaaa! urmând...Nu-mi vine să cred...ce drăguţ rumegă! Eram ferm convinsă că nu mai este loc pentru alte animale. Cine mai are nevoie de altceva în afară de rinoceri?

Locul 3 în preferinţe îl ocupă pinguinii...păcat doar că erau fraţii celor imperiali, marea mea pasiune. Jucăuşi, înotătorii aştia îmi păreau un fel de babyanimals.

La 27 de grade...tuturor le venea să se pisicească în lene, la umbră.

Cum marile iubiri nu se uită...am suspinat de sus. Fram nu mai era doar o fotografie, doar o carte, ci un uriaş urs alb...ca de pluş, dar cu colţi. Nu, nu-mi venea să cred că nu este de îmbrăţişat la cât e de frumos. Da, până şi el înoată...!

Sunt roz, sunt şi albe...cred că tocmai mi-a fost desfinţată poanta cu creveţii!

apoi restul animalelor!

totul despre vară

Pentru că încă suntem în septembrie, iar septembrie e luna aia de transfer, de păsuire, care te duce din vară-n toamnă, mai lenevesc un pic asupra plăcerilor văratice. În urechi port în continuare sunete şi voci: Led Zeppelin, de a căror promisiune m-am ţinut (Baby, I'm Gonna Leave You), Bonobo şi Hooverphonic sunt deja legende, Elsiane a fost o surpriză plăcută despre care voi vorbi curând, Creed au întreţinut zilele de inimă albastră, Morcheeba şi ultimul lor album au încurajat acest om cu zâmbet bălai şi bucle întunecate să râdă la soare. Straniul mod de a aborda personaje, care îl caracterizează pe John Fowles, a adus efectul de move on, insistând pe maniera relativă în care se cuvine să privim lucrurile...până la urmă viaţa nu e doar un simbol sau un singur chip. Nici eu şi nici tu nu ne rezumăm doar la atât, nu-i aşa? A fost sezonul doctorilor complicaţi, a suferinzilor, a rănilor deschise, a geniilor, eroilor, a dulcegăriilor americane, numai bune de devorat înainte de...sau preventiv plictiselii, de la Private Practice la Grey's Anatomy, culminând cu House MD.

Pe lângă seria nelipsită şi contagioasă de chiken şi bitch, micile mostre din viaţa de zi cu zi, am descoperit şi m-am minunat de animale de la Zoo, din Nurnberg. Ursul polar, păsările flamingo, girafa, pinguinii şi rinocerul...le-am văzut pentru prima dată în 22 de ani.

P.S. Pasărea aceea îmi aminteşte de Up...

me, the lion

The lion is back...And it roars: Maaaaaaaaaaaaaaaaaaaad about you!

Hooverphonics-Mad About you

they soundtrack my summer

Am primit vara asta şi porţia de mix belgian asigurat de cei numiţi Hooverphonic. Fără doar şi poate, sound-ul constituie felul principal, în timp ce vocea răspândeşte mesaje despre feluri de a simţi. Cântecul lui Geike seamănă a confesiune. E personal, metaforic, abundă în exclamaţii, iar acţiunea e acel feel, repetat şi regăsit în multe dintre melodiile semnate Hooverphonic. Iată şi motivul pentru care devin soundtrack-uri! Desertul îl reprezintă videoclipurile în care chipul expresiv al blondei din Belgia apare frecvent în prim plan. Ingenioasă modalitate de transpunere, expunere, identificare şi interpretare!



Hooverphonic pentru că sunt empatici, pentru că după ce asculţi Eden...

...parcă ai crede în Edenul cuiva şi te-ai flata crezând că al tău există, pentru că deşi Geike Arnaert a părăsit trupa după 10 ani alături de Alex Callier şi Raymond Geerts, timp în care muzica lor a atins toate superlativele...încă le-ai spune că eşti: Maaaaaaaaad about you!