Când dragul e plecat la mare, mare depărtare, scotoceşti prin sertare şi găseşti ghemul acela, care te duce din viaţă-n viaţă, până într-o vară, dis-de-dimineaţă. Numai atunci, când te făceai frate sau soră de cruce cu timpul şi lăsai dune, riduri, valuri sau un pat veşnic aşternut. Atunci când pe genunchi ţineai cartea de debut a lui Andrei Ruse, când ceaiurile nu-ţi mai nimereau aromele, când tu nu reuşai să mai îndulceşti nici mierea cea de toate zilele. Când aveai atât de mult timp încât te scriai pe pereţii cadei, pe gresia rece şi sub fiecare picior de scaun. Şi-ţi lăsai gânduri să oboseşti, în zadar. Exact vara aceea de acum un an, vara aceea când toate sforile au cazut şi ai rămas o păpuşă uriaşă. Şi grea mai eşti şi nu te poţi ancora. Cam pe atunci vine Elsiane, exact atunci, şi tot atunci iei Hybrid-ul la ascultat. La Elsieanne e totul despre intonaţie, totul despre cum îţi cântă: suav, hulpav şi cum se cântă: tânguitor sau alintat. Muzica celor de la Elsiane atinge notele astfel încât ai impresia că îţi cască trepte, cascade, hăuri, oaze. Cântecul se ia lejer ca şi cum ai îmbrăca pijamale sau ai dezbrăca o rochie străvezie. Pe cât e de plin şi rotund pe atât e de delicat şi preţios. Vocea face muzica şi e un umăr bun, bun de trecut, şters, oprit din gânduri şi pornit mai departe, văzut ce a mai rămas. Şi în acest caz aş epuiza toate steluţele.
Peru şi Montreal, Elsieanne Caplette şi Stephane Sotto, electronic şi trip-hop, world şi downtempo: Hybrid, 2007.
