conjugând tăcerile

Mali tace şi-i displace,

crede chiar că din tăcere se vor naşte cactuşi şi himere.
Fuge iar după cuvinte, prinde-n zbor boabe de linte,
uscate, sănătoase sunt vorbele alese

ca s-o ţii un veac aşa fără gust şi cu perdea,

ca să nu dai greş nicicând, să fii cafeniu şi blând.

Spune Mali, spune tot

despre păsări şi compot, despre gangsteri şi infuzii

rosteşte doar ... creând contuzii.

sursa foto: weheartit.com

a gândi potrivind

Ştie Mali, ştie bine: despre cactuşi, albine...
Cum seamăn unde nu-i găseşte, şi observă, împleteşte
Mai curând ea potriveşte.
"Ace-n cozi, ace-n cozi au amândoi."

Şi iată-mă, adunând gândurile potrivite pentru a vă vorbi despre Ion Bîrlădeanu. Recunosc că pentru mine rămâne cunoscut ca cel care creează potrivind bucăţi de imagini decupate de prin reviste. Aşadar, până la omul care potriveşte, Ion Bîrlădeanu a fost pe rând omul care taie stuf, munceşte în fabrică, păzeşte Casa Poporului, sapă gropi, reciclează hârtie şi neferoase, trăieşte din mila altora. Colajele pop art din ziare şi în special din reviste comuniste sunt considerate de artist propriile sale filme. Filmele sale inspiră şi respiră româneşte, iar dacă ar scoate sunete ar chiui aşa ca în cântecele populare moldoveneşti. Satiră, ironie...aceste colaje sunt comedii înrămate, thrillere fanteziste, iar personajele principale sunt figuri politice, artişti români şi străini. Lipsa de educaţie trece neobservată datorită viziunii sale şi uite că nu trebuie să mergi la liceu pentru a ghici adevăratul context politic al vremii. Spun încă o dată filme pentru că în creaţiile semnate de Ion B. apar împreună Ceauşescu, Sergiu Nicolaescu şi Chaplin, Louis Armstrong şi Jean Constantin, aşa că limitele spaţiale şi temporale sunt potrivite şi redimensionate îmtocmai pentru a deschide ferestre în lumea unui autodidact român, din Vaslui, comuna Zăpodeni. Pentru a vă convinge recomand vizionarea documentarului The World According To Ion B. Biografia şi puterea exemplului.

Încă ceva: artistul declară într-un interviu dat ziarului Cotidianul că se adresează oamenilor deştepţi. Aşa că poftiţi şi priviţi!

http://www.theworldaccordingtoionb.com/arta.html

culorile şi alţi demoni

Duminica trecută auzeam pentru prima dată despre Nicolae Maniu, cunoscut în media ca fiind cel mai bine vândut pictor român în afara graniţelor ţării. Interviul luat de Cătălin Ştefănescu pictorului a creionat un background solid şi îndeajuns de convingător încât să mă trimită la operă. Duminica asta am văzut virtual ce vinde Nicolae Maniu.
Bucuraţi-vă de culori şi alţi demoni!
http://www.operagallery.com/artist.aspx?id=9

E.B.

Emma Bovary. Erzebeth Batory. Asta pentru a clarifica semnificaţia iniţialelor. Două figuri notorii după caz, în literatură şi în istorie. Două figurine brune prinse într-un vârtej emoţional asemănător. Încă din 1857 personajul francezului Gustave Flaubert oferă chip şi contur unei tipologii feminine. Emma Bovary este eticheta pusă femeii cu fanatice aspiraţii, cu idealuri romantice, a celei care tânjeşte la trăirile pasionale exagerate prin romane şi simte nemulţumire faţă de propria condiţie socială. Romancierul aşază toate coordonatele pentru ca povestea eroinei să conducă spre un final dramatic: frustrările sociale sunt potolite cu cheltuieli exagerate, deşertul emoţional aprinde flacăra adulterului, iar după faptă şi răsplată urmează suicidul. Personajul este victima propriului mod de a percepe viaţa, a impresiilor prelucrate şi puternic influenţate de literatura acelei perioade, a senzaţiilor induse şi opuse celor cunoscute sau experimentate. Un alt prizonier al propriei realităţi este Charles, soţul Emmei, care orbit de iubire ratează acţiunea propriu-zisă a romanului. Departe de a fi impulsiv sau frustrat, Charles Bovary există sub semnul statorniciei, a perseverenţei, a puerilei iluzii de reciprocitate. Charles iubeşte cam de la pagina 22 şi încă aproximativ 300 de pagini. Şi iubirea lui creşte, chiar dacă află trădarea. Oare să existe şi o astfel de tipologie umană? A statornicului? A iubitorului? Există doar atât timp cât acesta trăieşte în lumea lui.

Lăsând francezii la o parte, ungurii o au pe Erzebeth Batory, o contesă influentă şi bogată care a trăit între 1560 şi 1614. Dacă în primul caz mi-am luat informaţiile lecturând, în acest caz am văzut filmul. Povestea e impresionantă şi în acest caz, contesa este o femeie puternică, inteligentă, superstiţioasă, palidă şi frumoasă, crudă şi sângeroasă. Mult diferită de Madame Bovary, se apropie totuşi de aceasta fiind fragilă emoţional şi sătulă de bărbaţii influenţi din acea perioadă. Nebunia ei este pusă pe seama pasiunii pentru un tânăr. Diferenţa de vârstă şi dragostea ei copleşitoare o îndeamnă să caute elixirul tinereţii veşnice. Mijloacele prin care obţine tinereţea sunt sângeroase şi conduc la sacrificii umane. Doamna Dracula nu este decât o femeie disperată să menţină dragostea celui pe care-l iubeşte. Contextul social, statutul şi trecutul cu experienţe şocante explică şi declanşează crima în serie. Să sperăm că Erzebeth Batory e doar o excepţie, nu o tipologie!

Filmul se numeşte The Countess, este proiectul Juliei Delpy, nu insistă prea mult pe detalii istorice, dar reuşeşte să surprindă o contesă obsedată de putere, iubire şi tinereţe. În rolul Darvuliei apare Anamaria Marinca, scenariul este impecabil...mi-au rămas în minte vreo două secvenţe, cea cu pasărea şi cea cu şuviţa de păr.

cândva visam roze

Şi când te gândeşti că melodia asta ţi-a marcat adolescenţa. Să nu începi un jurnal miop acum. Eşti convinsă că Numai Noi a fost melodia cea mai ascultată în liceu. Îţi aminteşti cum se potrivea balada asta oricum şi oricând? Şi cât ai mai dansat şi cât ai mai cântat! Să i-o cânţi Anei, poate adoarme mai uşor. Ai dreptate, a crescut deja!

Când te afli în depresiune visezi la văi şi creste.
Suntem în văi şi printre creste şi nu ne găsim.
Nu te voi lăsa să spui prea curând: suntem unii văi, alţii creste.

Noi, voi, alţi şi alţi doi!

http://
ROZA VINTURILOR - NUMAI NOI
Asculta mai multe audio diverse

short talk

Dear self,
keep a clear mind. Autumn is just a season. Autumn has come.

N-ai să ştii când într-o zi sub palma ei s-ar piti
Ar răsuci-o în sus şi-n jos, cu toate feţele pe dos.
Un scurt circuit din care n-ai afla nimic
Ea nu vorbeşte neîntrebată.
Şi dac-ar spune ei, că vor iubi-o tustrei
S-ar grăbi să-mpartă iubirea numărată?

http://
Frida - Yann Tiersen

dreptul la Nichita Stănescu

Diverta. Pe raftul din stânga, jos, stă volumul lui Nichita. Mihai o să mi-l vândă. Prima bancă cum ies din librărie. Drept înainte! O să-mi exercit dreptul la timp în Piaţa Mare.

Dreptul la timp

Tu ai un fel de paradis al tău
în care nu se spun cuvinte.
Uneori se mişcă dintr-un braţ
şi câteva frunze îţi cad înainte.
Cu ovalul feţei se stă înclinat
spre o lumină venind dintr-o parte
cu mult galben în ea şi multă lene,
cu trambuline pentru săritorii în moarte.
Tu ai un fel al tău senin
De-a ridica oraşele ca norii,
şi de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei,
când aerul devine mov şi rece
şi harta serii fără margini,
şi-abia mai pot rămâne-n viaţă
mai respirând, cu ochii lungi, imagini.

Nichita Stănescu

polar me

Mă întristează reclamele cu urşi polari care-şi pierd habitatul. Bineînţeles că aş vrea să văd vreo trei urşi la fereastră în fiecare dimineaţă, însă ştiu şi înţeleg că locul lor e departe la poli...Hai să-i păstrăm acolo!
E vorba de reclama celor de la Nissan LEAF: Polar Bear
http://www.youtube.com/watch?v=BNeEVkhTutY

bovarisme

Ai fuma un pachet întreg. Prostii! Doar nu eşti fumătoare. Ştii de când vrei aşa o pisică, gri şi holbată, ca Puss In Boots? Dar nu te încântă zgârieturile de rigoare. Tot e bun Ondine! Dragul de el! Începi de la Seinfeld. Aşa, uitasem că nu ai răbdare. Bob Dylan? şi între timp te decizi: transparent sau vişiniu. Negru vrei, dar arată macabru. Lapte de pasăre, asta sigur vrei fără să fi vrut altceva. Şi acum te întreb: ce vrei? Şi, între noi fie vorba: ce ai vrea?