archivele de la capătul lumii se deschid

     Dacă în 21 mai 2012 Archive promiteau să revină în forţă cu un nou album, mult mai epic şi personal decât celelalte de până acum, în 27 august 2012 lansează With Us Until You're Dead. Prospeţimea acestui album este dată de noua voce feminină Archive: Holly Martin, despre care ştiu prea puţin, însă a cărei voce a deschis iar sertarele arhivelor păstrate la căpătul lumii mele. Artista are o voce clară şi puternică, incisivă şi iscoditoare.
    Cât despre album, de data aceasta tratează o temă mai delicată, considerabil mai profundă, un montagne rousse care te duce în străfundurile conflictelor tale personale. Se cântă despre iubire într-o manieră directă şi conflictuală. Pe alocuri orchestral şi electronic, în parte progresiv şi întru totul emoţionant, albumul aduce în prim plan scenarii ale conflictului, fredonând astfel o explicaţie a ceea ce ni se întâmplă la nivel social, spiritual, politic, emoţional şi psihologic: Conflict is in everything in us and all around .
     Că tot vorbeam de stilul epic în care este realizat albumul, cele 12 piese descriu ipostaze ale unei poveşti de dragoste în care echilibrul este distrus de conflictele interioare, o poveste depre obişnuinţa, dependenţa sau chiar abilitatea de a-l răni pe celălalt, de a ne răni la rândul nostru, mai ales, despre câte gânduri, percepţii şi emoţii dezvoltăm în minte şi spirit şi despre modul în care le mânuim, stăpânim sau eliberăm în raport cu cei dragi.
       Stick it in my heart este povestea pe care Archive o cântă cel mai frumos deoarece este despre iubire, despre feţele care trebuie uitate, pământul care trebuie cuprins şi cerul care trebuie privit până acolo.


       Explicaţia:



        În ciuda rugăminţii Don't turn your hate on me (Things going down) se produce inevitabilul, Hatchet....


     
       Pentru ca în final să oamenii să obosescă şi după un răgaz s-o ia de la capăt. După cum spuneam, suntem ceea ce ne facem nouă şi suntem ceea ce facem altora.
        Archive. With Us Until You're Dead, 2012. Sorry, babe!

my baby cousin rocks

Pentru că ştii că mai devreme sau mai târziu rămâi doar tu şi muzica. Şi filmele care rulează în mintea ta. Şi la capete te iei cu extremele şi dai senzorii la maximum. La capătul meu se aud Cocorosie, tot nişte capete înnodate şi împachetate. Nu prea am găsit capete care să asculte muzica acestor capete. Dar într-o noapte dintre ani când paharele vorbesc şi dulciurile se strâmba, afli că verişoara ta adolescentă are gusturi cel puţin molipsitoare în materie de muzică. Şi uite aşa îi şterpeleşti playlist-ul şi răsufli uşurată că prinde rădăcini zdravene. Interpretare, ritm - ukele, versuri.

Toate duminicile de la capatul unei lumi

Toate duminicile de la capatul unei lumi trebuie sa inceapa dupa ora 09:00, in mod sigur! Toate duminicile de la capatul lumii mele trebuie sa intre in camera prin fereastra larg deschisa. Toate duminicile de la capataiul oricui trebuie sa se fastaceasca la gandul serii de sambata... Si duminica asta ma intreb cu nasul in perne de ce Maroon 5 nu s-au oprit si dizolvat dupa duminica lor din 2009. Am devorat albumul Songs about Jane in 2009 si-mi place si acum. Cantecele Janei au venit la mine tocmai din Canada, unchiul meu fiind providerul no. 1 in materie de CD-uri. Si mai putine stiam in 2009, putine stiu acum, de placut insa, mi-au placut. In 2009 si din 2009 incoace in cateo duminica lenesa fredonez melodia asta si imi doresc sa se fi oprit atunci. ">

quo vadis, homine?

...inspre sori, dinspre nori!

all we have

Do tell me this story and please, make sure you'll start with what is holding you back, how things are holding you back, how I'm holding us back, how you hold yourself back...

Reach the presumption, my love, no need for explanation, we are just young for that....

If on a sunny day you hold me back, I will stay back and back will be my North.

lately

Lately she cries

the rock that she liked slowly dies

Lately she is not

because the world asks a lot

she misses the music

she's fed up of the beings.

As much they spread the tides

Less self is left to count.

Red apples and music maps

Please, wait for me like in the Moby's song!

Lately time ran away,

the swing was left behind

and blind winter came.

Long ago, people were far

Nowadays they just are.

http://youtu.be/oIIxlgcuQRU

the pleasures of a late August

Şi n-a fost mare pentru mine, ci hârţoage şi cuvinte

şi nu e chip să mai mintă şi suflet care să nu ştie ce să simtă

nu mai e dor să nu fi fost trecut în condică

sau pereţi goi care să se abţină de la o predică.

Se lungesc braţele să cuprindă tot ce

nu mai pot îndoielile să prindă.

Cu ochi de şoim, eu îţi şoptesc

că de tine-acum o să mă-mpletesc.

Vom fi noi cosiţe drepte şi ne vom ascunde-n plete

Doar o dată, doar de două

Doar de azi şi până plouă.

elsiane de acum o vară

Când dragul e plecat la mare, mare depărtare, scotoceşti prin sertare şi găseşti ghemul acela, care te duce din viaţă-n viaţă, până într-o vară, dis-de-dimineaţă. Numai atunci, când te făceai frate sau soră de cruce cu timpul şi lăsai dune, riduri, valuri sau un pat veşnic aşternut. Atunci când pe genunchi ţineai cartea de debut a lui Andrei Ruse, când ceaiurile nu-ţi mai nimereau aromele, când tu nu reuşai să mai îndulceşti nici mierea cea de toate zilele. Când aveai atât de mult timp încât te scriai pe pereţii cadei, pe gresia rece şi sub fiecare picior de scaun. Şi-ţi lăsai gânduri să oboseşti, în zadar. Exact vara aceea de acum un an, vara aceea când toate sforile au cazut şi ai rămas o păpuşă uriaşă. Şi grea mai eşti şi nu te poţi ancora. Cam pe atunci vine Elsiane, exact atunci, şi tot atunci iei Hybrid-ul la ascultat. La Elsieanne e totul despre intonaţie, totul despre cum îţi cântă: suav, hulpav şi cum se cântă: tânguitor sau alintat. Muzica celor de la Elsiane atinge notele astfel încât ai impresia că îţi cască trepte, cascade, hăuri, oaze. Cântecul se ia lejer ca şi cum ai îmbrăca pijamale sau ai dezbrăca o rochie străvezie. Pe cât e de plin şi rotund pe atât e de delicat şi preţios. Vocea face muzica şi e un umăr bun, bun de trecut, şters, oprit din gânduri şi pornit mai departe, văzut ce a mai rămas. Şi în acest caz aş epuiza toate steluţele.

Peru şi Montreal, Elsieanne Caplette şi Stephane Sotto, electronic şi trip-hop, world şi downtempo: Hybrid, 2007.

mai rupem din când în când

Cum stă treaba cu rupturile? Pentru mine e cam clară, motiv pentru care am evitat să cad, fizic vorbind. N-am luat trânte care să cauzeze fracturi, am avut grijă să nu cad de pe bicicletă, să nu alunec pe gheaţă, să nu sar câte patru trepte, să nu patinez...pentru că fracturile mi-au părut mereu ceva dureros.

yet again, I break fast!

Nu m-am putut feri nicicând de fracturile interioare, emoţionale. Dar cine poate? Şi dacă poate să aibă spor! Ş-apoi gravitaţia celor trei elemente: cine, cum, cât e ca mahmureala după beţie. Şi are acelaşi rezultat vag şi analgezic.

P.S: In the end, I have to do something at fast level.

august plin

August plin şi cam colţuros. August cu zile şi munci, fără Hesiod, doar cu mine, atât de plin de mine, încât nu mai ştiu gustul programului de acum o lună. August plin de cuvinte, prea puţin sărate şi drese cu prea multă minte. Rigide cuvinte ce vin în contracte şi-mi pun engleza pe fapte. August cu ciorbe şi stomac fericit, august cu mult timp de petrecut cu iubit. August la 56 de kilometri depărtare de casă, august cu haine care nu se uscă pe terasă.

De filme nu mai am timp, decât de cele cu maidanezii din jurul gării. Muzici sunt destule cât să-mi umple auzul.

Acum să vedem ce-mi spune albumul nou al hoţilor.

Foto: weheartit.com

huny

Wishes for today:

1. just to be

2. a cat nap

3. to be like huny for Pooh

Complaints:

1. none

2. well, I need an Oriflame delivery

3. yet, I'm fine.

foto: weheartit.com

mi-e dor de sare de mare

Cu dor de mare si suflete usoare,
Mai avem: piei albe care inca se aduna la soare
si fericiri aruncate dintr-un piept in altul.
Cu tample tematoare si clavicule firave
Imi fac cuib in crengile tale.
Mai intai iti voi manca fructele,
apoi imi voi acoperi cu frunze aripile reci,
si-am sa cant, sa stii, despre scoici si cochilii
pana-ti umplu lemnul de pofte
si radacinile se imprumuta de sare,
din viata-n viata, pana in adanc de mare.

Pentru noaptea asta, Mia Doi Todd. Pentru mare, noi doi. Pana atunci, sa cantam cu Mia, care aduce marea. Los Angeles, California.

iunie

Iunie se împarte în cursuri, sesiune şi conducere. Şi asta îmi cam mănâncă din energie şi tânjesc după iulie, august, oricum mijloc sau final de vară. Tot în iunie, pe sfârşit de FITS mai răceşti, apoi te vindeci în mult prea multe zile. Iunie în doi e cea mai plăcută parte, cu ploi şi somn plin în aşternut străin. De la armorţit clavicule până la buze fierbinţi, în dreapta taliei, chiar acolo deasupra de şold şi până în vene, dincolo de ele şi de tot ce-i fizic şi lumesc. Detaliile sunt legate de elefanţi dresaţi după care mă topesc, cireşe mâncate pe stomacul gol şi ciocolate înjumătăţite, o ciorbă săracă cu duhul şi-un desert pentru care merită să înfulec căpşuni, o verişoară vioaie, doi tipi în jurul lumii şi muzică...

http://

în port

Luată cu albastrul, parcă aş merge puţin cu barca. Până la Port O'Brien şi acolo aş staţiona câteva zile de vară. Ritmul de barcă legănată şi vâsle sincronizate relaxează simţurile până în măduvă oaselor. Un trio folk, indie rock duşi cu pluta, dar care te pot duce şi pe tine cu pluta, la fel de firesc şi natural. Aceşti oameni ai valurilor vin din California şi-şi găsesc locul aici, la capătul lumii, pe bună dreptate, pentru că lumea din capăt e veşnic însetată şi învolburată. Iar astfel de muzică o adună, o umple şi-o răcoreşte de fiecare dată. Au înregistrat trei albume: The Wind and the Swell, All we could do was singing şi cel mai recent Threadbare (2009).

Serviţi, vă rog! Cu peşti, pescari, mări, bărci şi chitare.

Port O'Brien. Cambria Goodwin, Van Pierszalowski şi Ryan Stively. S.U.A .

sfârşit de săptămână albastru

Din viaţa-n doi mai scapă şi ploi.

Apoi, răzbesc sorii din nori la loc.

Foto: Sten

rânduri

Mai închide şi tu din pleoape,
E destul cât ai văzut azi.
Ştii că sunt lucruri pe care
Le înţelegi abia mâine.
Mai stinge din lumini
Şi ar fi bine să mai dai la o parte din mâini.
Să opreşti din gânduri, pe toate, pe toate.
Oricum ai un raft de instincte
Care te aşteaptă de-o noapte.
Să laşi să-ţi zboare din rândunele,
Să nu închizi fereastra după ele.
O să vină înapoi, cu pene noi.
Cu năravuri mai puţin moi.
Şi-ar fi cazul să te obişnuieşti:
Nu-ţi mai curge ceai prin vene,
Că iarnă nu mai e.
Acum e soarele pe piele
Şi ştii că se mişcă greoi,
Că mai arde uneori,
Dar e plin de intenţii bune
Şi nu te duce în arşiţă, defel.

Rome - Danger Mouse şi Daniele Luppi

Un album conceput pentru Repeat. Şi să se tot repete, că bine mai sună! Danger Mouse a fost mereu o surpriză plăcută şi bănuiam cumva că ultimul său album o să mă încânte. Cu Daniele Luppi nu am avut onoarea până acum, dar de acum înainte e binevenit în playlist-ul meu. Din câte ştiu, italianul compune muzică pentru filme şi este apreciat pentru aranjamentele şi compoziţiile sale. Sub numele Danger Mouse se ascunde compozitorul, muzicianul şi producătorul american Brian Joseph Burton. Un nume cunoscut datorită proiectelor şi colaborărilor sale reuşite (Gnarls Barkley, Sparklehorse, Beck, Black Keys, Gorillaz).

Rome a crescut în cinci ani şi a fost inspirat din coloana sonoră a filmelor italiene din anii '60 - '70. Este orchestrat impecabil. Are influenţe puternice indie rock, folk rock şi rock simfonic. Păstrează din esenţa soundtrack-urilor spaghetti western. Este vorba de o subcategorie de filme western produse în Italia, de către italieni în 1960. În cazul de faţă, sunt atrasă de orchestraţie şi este evidentă grija italianului de a născoci şi potrivi aranjamentele muzicale. Să nu uităm vocile, pentru că sunt dintre cele valoroase, Jack White şi Norah Jones. Dacă tot e rock să fie nuanţat şi fin estompat. Trebuie să recunosc că toate melodiile sună a muzică de film, a muzică bună de film şi te lasă cumva să aştepţi un film. Un film la fel de bun. Până una alta, propriul tău film. Afundă-te în scaun. Play. Aşteaptă-te la Repeat! Merită ascultat de la un capăt la altul

Rome. Danger Mouse & Daniele Luppi. 2011.

sfârşit roşu de mai

Foto: Sten

cetatea Cisnădioara

Într-o duminică mi-am găsit un loc. Cu soare, verdeaţă şi o cetate construită din piatră, în a doua jumătate a secolului al XII-lea. Biserica fortificată a Sfântului Mihail este una dintre cele mai reprezentative şi vechi bazilici construite în stil romanic din Transilvania. Din câte ştiu, biserica este cunoscută pentru acustica sa impresionantă, de altfel, găzduieşte spectacole de teatru, concerte şi expoziţii.

Duminică era linişte, în bazilică era răcoare şi umezeală, şi câteva rânduri de scaune, pregătite pentru spectacole, toate cele pe care nu voi reuşi să le văd.

Departe de acustica ei lăudată şi necunoscută mie, am rămas uimită de ruine, de pietre, de soarele care o scaldă şi de copacul care-i răcoreşte zidurile bătrâne, de cântecul păsărilor şi de priveliştea satului. După 10 - 15 minute de urcat cerul e mai albastru, plămânii mai grei, vechiul mai plăcut privirii. M-aş fi mutat în satul Cisnădioara, să pot veni la concerte şi să mă bucur de canarii cântăreţi în concurs. Aş fi gustat din preparatele de la restaurantul Sub cetate, pentru ca mai apoi să adorm în una dintre camere cu geamul deschis să aud triluri sau cântat de cocoşi. De câte ori sunt cu dragul la plimbare, mie îmi rămân cuvintele, lui fotografiile. Şi celor de la Anathema le-a plăcut cetatea, iar zidurile au îngânat muzica lor în 2007.

foto: Sten

we're here because we're here

În anul 2010 aerul s-a subţiat şi pentru Anathema. Şi-au luat o pauză de la tristeţea lor pe care mulţi am mâncat-o pe pâine în vremuri de ploi, furtuni şi îngheţ. Ei, dacă ei spun şi pot, eu nu pot face decât să le îngân cântecele şi să cred.

Lumea e o minte şi oamenii-s gânduri. Iar Anathema după ani de tras aer în piept, presară optimism printre rânduri.

Drept e, că gânduri fiind, ne căscăm şi ne adâncim, dar limitele rămân constante: lumină şi întuneric. Rotirea împrejur variază şi orientează mişcările. Osclilăm. Suntem cumpene, după caz, după minte, stinşi sau luminaţi în capete. Împotmoliţi în beznă sau arşi de artificii.

Binevenit este albumul We're here because we're here la capăt de gânduri. Adevărul e, că teme precum viaţa, visul, liniştea, lumina, eternitatea aduc în prim plan un proiect încărcat de spiritualitate. Un proiect la cealaltă extremă, împins către universal, nu centrat pe detalii.

Anathema. We're here because we're here. 2010.