vermillion

O ridici de jos şi-o înalţi frumos
îi e pielea arsă de paie şi o bucată de boltă
îi arde sub gene...
Drept sfori ai visele de ieri,
cele pe care nu ţi le cereai de nicăieri.
Din galben în galben privită
fata-i doar un zmeu în vânt
cu voinţa frântă.

http://

istoria se înţelege prin cinematografe

În mare, prindem câteva date istorice semnificative în timpul şcolii. Contextul acestor date se fixează tot prin poveşti, relatări şi aşa mai departe. Nu e de mirare că istoria din şcoli se consolidează prin teatre, librării şi cinematografe. Wolfgang Becker ilustrează Germania de Est în anul 1989 prezentând viaţa unei familii înainte şi după căderea zidului Berlinului. Alexander şi Ariane prind din plin această tranziţie cu tot ce aduce ea, însă sunt nevoiţi să păstreze în casă vechiul stil de viaţă ca să nu provoace un şoc fatal mamei care cade în comă şi ratează marea schimbare. Christiane, părăsită de soţ, se dedică întru totul socialismului. Fiul ajunge să înlocuiască etichetele alimentelor, să înregistreze emisiuni, ştiri, să explice de ce statuia lui Lenin dispare, iar pe clădiri atârnă afişe cu Coca Cola, să-i convingă şi chiar să-i plătească şi pe ceilalţi să-l ajute să construiască o realitate care nu ar pune în pericol viaţa mamei sale. Dramă şi comedie pe muzică lui Yann Tiersen, în regia lui Wolfgang Becker. Good bye, Lenin!

nisip

Buba şi Mukela părăsesc o Africă săracă ca să-şi îndeplinească un vis. Ca să devină Buba fotbalist, ca să-i fie văzut şi răsplătit talentul. Violet fuge de o Africă tirană în care căsătoriile aranjate provoacă suferinţă. Visul ei e simplu: să scape de violenţa soţului. Acum cei trei se întâlnesc întâmplător în nevoia de a trece ilegal graniţa şi de-a ajunge în Spania. În tărâmul nisipurilor Mukela nu rezistă, iar ceilalţi se pierd. După o regăsire ca-n filme, că doar suntem în filme, puţin probabilă în realitate, Violet şi Buba reuşesc să ajungă în Europa împreună. Mult galben, muzică africană, o poveste despre supravieţuire, romantism subtil, dar profund, câteva aprecieri semnificative la festivaluri. 14 kilometros. Poveste de Gerardo Olivares. 2007. http://

apple crush

Long ago when seas were bright,
stars were blue and sky was blind
I let some self to wander wild.
The wind roared with the sun and
the nightingale turned the rose into a gun.
Men were stuck between two minds,
women felt the taste of ground.
Those days of thin air, fresh fog and early delay
urged immediately a rush:
I had again an apple crush...
with reddish sparks and juicy fruit
You walked by in a jasmine suit.

cu vântul

Uite, acum mi-aş dori să fiu un cuvânt,
unul mic, să-ncapă într-un loc strâmt.
Unul care primeşte vreo trei sensuri
în mintea ta.
Să încep din momentul în care mă rosteşti
iar după ce te înfiori să mă trezeşti.
Mi-ai construi din fraze fortificaţii?
M-ai mâzgăli pe pagini ce devin bărcuţe
şi aş căuta piraţii.
Ştii ce?
Să mănânci din litere, să mă prescurtezi
apropie-mă până mă pierzi...
în automatisme, rutină şi fracţii,
Până la vântul ce dresează vibraţii.

sleep less

Dacă aş dormi şi ochii nu s-ar roti nisipul care-i face roşii ar fi sâmburii de rodii. Ar rămâne luna nevegheată, steaua mare prea înaltă... paşi în noapte nesocotiţi, câinii latre-n patru timpi. Un somn, un vis, ce chilipir, corpul ghem ca de copil. P.S. You are missed, grandpa.

joi, capătul lumii, ora 5

Cum nu am chef de mine azi ajung în mijlocul poveştii altora. Când iei pauza aia ca să respiri mai larg, mai uşurat şi mai întru totul, alegi o melodie ca să nu rămâi singur şi să nu deranjezi aerul şi plămânii. Melodia de azi nu are legături şi sensuri. Nu răsare eul meu printre versuri sau de după acorduri de chitară. Bineînţeles că va fi şi este povestea cuiva, drept urmare este cântată. Melodios şi delicat pentru nişte versuri oarecum dure. Combină un mesaj puternic, armonios şi nostalgic. An Pierle & White Velvet. Din Belgia, cu drag!

http://