fallulah

I fall fall fall...I met Fallulah. It starts by falling and it gets you an ah! In a manner of speaking: Într-o piaţă cu lume, fructe şi legume Miroase a ceai de dimineaţă, cu prune... Ce bine ar prinde nişte glume! Parcă-ar râde şi nenea cafeniu care pare că pofteşte o bucată de lichiu. Conversaţiile le schimbăm în lei, apoi le cântărim în portocale, ardei. Pentru dimineţile pline de chipuri şi de voci care povestesc nimicuri. Pentru zilele în care plasele te duc în torţi şi le simţi din mâini în umeri ca pe nişte roţi. Când tălpile numără prea multe guri de canale şi vântul pipăie la colţuri buzunare. Şi vezi că e iarnă şi n-ai ce-i face Dai de Fallulah, pe bună dreptate! Detalii: Danemarca, Maria Apetri, The Black Cat Neighbourhood - album de debut. http:// http://

my heart goes hush

And it goes like that for a couple of days now.

Can't hear the tic and tac, yet
My pulse hushes like a sky jet.
Polar bears are gone to swim
Sail and hunt,
hope again to keep the blue.
Yeah, the fish, they simply wish
to keep waters wet.
In my seventh life I'll come as a vet.
guess, it's no time yet.
In between, I learn to wait
to stand and surf
to deal with whole
and embrace remains.
Here is some sky, gather your lands!

http://

nebuni englezii ăştia

Dacă tot am văzut Gladiatorul de trei ori cu tata, La vita e bella, Pulp fiction fiecare la televizorul lui, aseară mă uitam la 44 Inch Chest, film ales pentru că promitea dramă. Eu am râs tot filmul şi la un moment dat mi s-a alăturat şi tata. Şi-am vizionat şi ne-a pus pe gânduri, am râs şi ne-am întrebat. Adevărul e că ne alegem şi noi nişte filme! Am lăudat actorii, ideile, Europa...lumea etc.

Ideea e că nu-i un film care se uită uşor, pentru că prezintă genial o situaţie banală: infidelitatea. Există o simplitatea a argumentelor personajelor aproape naivă şi de aceea şi comică. Pe lângă duritatea limbajului, replicile sunt poezie, dar poezie gospodărească, o poezie despre o iubire imperfectă întreţinută în 21 de ani de căsnicie. Evident, m-au cucerit replicile!!! Comică situaţia în sine: soţia te înşală cu un chelner francez, tânăr şi frumuşel....autch! Tu eşti un englez vrednic, deci da, cred că doare! Acum tu şi prietenii tăi îl răpiţi că doar suntem în filme. Tu eşti în ceaţă! Dar ei ştiu mai bine, mereu prietenii ştiu mai bine! Ei cred că dacă tu te răzbuni, repari chestiile legate de orgoliu, îţi recapeţi bărbăţia şi lucrurile revin la normal. Mai mult, se oferă şi ei să te ajute şi chiar par mai pătimaşi decât săracul de tine! A te răzbuna sau a nu te răzbuna? Tot amuzante mi se par şi conversaţiile prietenilor, cum ştiu ei exemple de astfel de cazuri şi cum ajung până la Biblie.

Ziceam că are şi un substrat profund filmul. Profunzimile ţin de rezumarea celor 21 de ani de căsnicie, de redefinirea dragostei, de asemănarea soţului cu mirele în miniatură, din plastic care ornează tortul mirilor.

În ciuda pronosticurilor noastre, francezul primeşte o bătaie zdravănă, o lecţie de morală, dar şi un raport explicit vizual al daunele provocate. Copleşit, este lăsat să plece! Nu ştiu multe despre Ray Winstone, dar pe Colin Diamond n-o să-l uit uşor!

Poveste de Malcolm Venville.

http://

one morning they brought light to my horizon

Dacă tot vorbeam despre cei plecaţi cu piraţii, să continuăm acum cu cei care se intersectează cu aceştia. Despre Bedouin Soundclash am aflat după ce am devorat Coeur de pirate. Şi ştiu cam aşa: că sunt canadieni, că spun poveşti uşor alternative, uşor raggae, că sunt trei crai, că au voce, chitară, bas, şi tobe, că au patru albume din 2001 şi până în prezent. Acum ştiu şi că-mi place, în special, ultimul album, Light the horizon, şi colaborarea cu piratul blond, şi clipurile şi versurile. Ce-i drept, îmi cam plac! Muzica lor e light şi chill, perfectă pentru duminicile alea în care îţi arunci ochii înjumătăţiţi când în ochii ei, când pe pereţi. Play, enjoy and rest your head on her!

french, a pirate and her soul

Azi sunt plecată cu piraţii, aşa că aşteaptă-mi cele mai învolburate reacţii. Mă duc pe o corabie purpurie acolo unde marea dimineaţa e gălbuie, dacă vreau să trezesc norii păşesc pe călcâie şi dacă vreau să ascult peştii cobor în adânc o frânghie. Să nu uit de căpitan... cu braţe tatuate şi chip de copilă, navighează mereu prin colţurile în care îndrăgostiţii vâslesc. Din Canada, cu drag: numai suflet de pirat şi versuri în franceză! http://

nearness

Red thoughts dive deep in her eyes,
she tears his cheeks, his nose...
He smiles.

http://

ascultă tăcerea

Slushaya tishinu...am văzut filmul ăsta acum două zile. E un film al contrastelor, pe alocuri real, uneori uşor ireal, cumva foarte actual şi altcumva din altă epocă. Întreaga poveste pare menită să balanseze cât mai fin aceste combinaţii. La final ajungi să cazi împreună cu persoanjele de pe un taler pe altul. Pe de-o parte e Nastia, o tânără artistă de-o naturaleţe şi-o simplitate greu de imaginat, apoi e Dima, clişeul tipic al bărbatului bogat de vârstă mijlocie. Povestea care-i leagă e una de dragoste tipică filmelor europene de calitate, adică profundă şi dulce amăruie. Restul ţine de poveste şi detalii: împuşcături, bătăi, fotbal, prostituate, spitale, copii bolnavi, muzică bună, ba chiar foarte bună, bani, dragoste...Poveste de Alexander Kasatkin, 2007. Uitasem, are şi ceva premii, desigur.

http://

try red, reddish, karen elson

Jumătatea roşie a lui Jack White vine de pe tărâmul Angliei. Dacă învelişul de porţelan şi plete-i roşcate o consacră carierei de model, inteligenţa emoţională o conduce încet şi sigur spre muzică.

Şi le îmbină pe ambele plăcut şi uimitor, îşi ia copiii în turnee şi se ocupă de un magazin vintage. Albumul de debut The Ghost Who Walks e dovada vie că în tărtăcuţa modelelor se întâmplă ceva acţiune, ceva poezie, multă dramă, că doar despre femei vorbim, şi că roşu, alb şi negru devin ritm, versuri şi sunete. Salutăm maniera prin care se exprimă, apreciem simţul artistic şi recunoaştem că este molipsitoare partea uşor întunecată a poveştilor fredonate.

http://

"Ultimately I've learned to pride myself on being quirky. I very much adore people who are outcasts, and I've always loved to around interesting people, circus-type people."

Karen Elson in a Marie Claire UK interview

foto: Marie Claire UK, photo credit Simon Burstall

pentru toate

Ştii...sigur pentru acelea bune şi nebune,
hai, şi pentru cele rele şi mişele.
Pentru tot şi fără o parte,
să nu uit sarea-n bucate.
Pentru cele ascunse şi departe trimise
pentru astea mici care se văd
şi fără de care e prăpăd.
Pentru cele mute şi tăcute,
apoi pentru restul care zbiară
şi arată ca o fiară...
Ar mai fi câteva zilnice
care par de-a dreptul clinice.
Aaa, da! Alea rare şi amare
care lasă-n urmă sare.
Pentru toate!

http://