Dacă tot am văzut Gladiatorul de trei ori cu tata, La vita e bella, Pulp fiction fiecare la televizorul lui, aseară mă uitam la 44 Inch Chest, film ales pentru că promitea dramă. Eu am râs tot filmul şi la un moment dat mi s-a alăturat şi tata. Şi-am vizionat şi ne-a pus pe gânduri, am râs şi ne-am întrebat. Adevărul e că ne alegem şi noi nişte filme! Am lăudat actorii, ideile, Europa...lumea etc.
Ideea e că nu-i un film care se uită uşor, pentru că prezintă genial o situaţie banală: infidelitatea. Există o simplitatea a argumentelor personajelor aproape naivă şi de aceea şi comică. Pe lângă duritatea limbajului, replicile sunt poezie, dar poezie gospodărească, o poezie despre o iubire imperfectă întreţinută în 21 de ani de căsnicie. Evident, m-au cucerit replicile!!! Comică situaţia în sine: soţia te înşală cu un chelner francez, tânăr şi frumuşel....autch! Tu eşti un englez vrednic, deci da, cred că doare! Acum tu şi prietenii tăi îl răpiţi că doar suntem în filme. Tu eşti în ceaţă! Dar ei ştiu mai bine, mereu prietenii ştiu mai bine! Ei cred că dacă tu te răzbuni, repari chestiile legate de orgoliu, îţi recapeţi bărbăţia şi lucrurile revin la normal. Mai mult, se oferă şi ei să te ajute şi chiar par mai pătimaşi decât săracul de tine! A te răzbuna sau a nu te răzbuna? Tot amuzante mi se par şi conversaţiile prietenilor, cum ştiu ei exemple de astfel de cazuri şi cum ajung până la Biblie.
Ziceam că are şi un substrat profund filmul. Profunzimile ţin de rezumarea celor 21 de ani de căsnicie, de redefinirea dragostei, de asemănarea soţului cu mirele în miniatură, din plastic care ornează tortul mirilor.
În ciuda pronosticurilor noastre, francezul primeşte o bătaie zdravănă, o lecţie de morală, dar şi un raport explicit vizual al daunele provocate. Copleşit, este lăsat să plece! Nu ştiu multe despre Ray Winstone, dar pe Colin Diamond n-o să-l uit uşor!
Poveste de Malcolm Venville.
http://
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu