Mai închide şi tu din pleoape,
E destul cât ai văzut azi.
Ştii că sunt lucruri pe care
Le înţelegi abia mâine.
Mai stinge din lumini
Şi ar fi bine să mai dai la o parte din mâini.
Să opreşti din gânduri, pe toate, pe toate.
Oricum ai un raft de instincte
Care te aşteaptă de-o noapte.
Să laşi să-ţi zboare din rândunele,
Să nu închizi fereastra după ele.
O să vină înapoi, cu pene noi.
Cu năravuri mai puţin moi.
Şi-ar fi cazul să te obişnuieşti:
Nu-ţi mai curge ceai prin vene,
Că iarnă nu mai e.
Acum e soarele pe piele
Şi ştii că se mişcă greoi,
Că mai arde uneori,
Dar e plin de intenţii bune
Şi nu te duce în arşiţă, defel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu