Şi n-a fost mare pentru mine, ci hârţoage şi cuvinte
şi nu e chip să mai mintă şi suflet care să nu ştie ce să simtă
nu mai e dor să nu fi fost trecut în condică
sau pereţi goi care să se abţină de la o predică.
Se lungesc braţele să cuprindă tot ce
nu mai pot îndoielile să prindă.
Cu ochi de şoim, eu îţi şoptesc
că de tine-acum o să mă-mpletesc.
Vom fi noi cosiţe drepte şi ne vom ascunde-n plete
Doar o dată, doar de două
Doar de azi şi până plouă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu