ondine

Numele înotătorului meu preferat pentru început.

Pentru a continua în acelaşi ton precizez că şi Neil Jordan se bucură de Ondine a sa. Şi ne-am bucurat împreună pentru 111 minute. Filmul este un basm contemporan menit să adoarmă copilul şi potrivit să ofere speranţă tatălui, un fost clovn vicios, actual pescar împăcat cu soarta. Sirenei toată povestea îi aduce avantaje precum azil politic, desprinderea dintr-o afacere neortodoxă, şi da da da iubirea. Syracuse prinde în plasă o fată pe care o salvează de la înec. Fata îşi spune Ondine datorită ieşirii miraculose din apă. Felul în care această fată îi este prezentată fiicei pescarului declanşează basmul. Pescarul crede ce vrea şi nu ce ştie, iar în sătucul uitat de lume de pe coasta Irlandei "ceva grozav, ceva minunat" nu se întâmplă de două ori în viaţă aşa că alege povestea. Problema este că "povestea" are un background neplăcut, care include trafic de droguri, un peşte răzbunător, şi o frumuseţe de victimă din Europa de est. Traficanta scapă de peştele care nu ştia să înoate (şi mai au pretenţii la denumirea de peşte), plăteşte pentru ilegalitatea comisă, şi completează familia pescarului. Restul e fericire şi bătrâneţe.

Colin Farrell trece drept pescar mult mai bine decât drept Alexandru cel Mare. Trece mai credibil, mai simplu şi mai firesc. Partenera rămâne ştearsă oricât de sirenă ar fi. Mitul e prezent şi updatat zilelor noastre.

Lucrurile imposibile tot imposibile te aşteaptă după finalul filmului...însă c'mon it's supposed to be fiction and fictive. So enjoy it!