Am primit vara asta şi porţia de mix belgian asigurat de cei numiţi Hooverphonic. Fără doar şi poate, sound-ul constituie felul principal, în timp ce vocea răspândeşte mesaje despre feluri de a simţi. Cântecul lui Geike seamănă a confesiune. E personal, metaforic, abundă în exclamaţii, iar acţiunea e acel feel, repetat şi regăsit în multe dintre melodiile semnate Hooverphonic. Iată şi motivul pentru care devin soundtrack-uri! Desertul îl reprezintă videoclipurile în care chipul expresiv al blondei din Belgia apare frecvent în prim plan. Ingenioasă modalitate de transpunere, expunere, identificare şi interpretare!
Hooverphonic pentru că sunt empatici, pentru că după ce asculţi Eden...
Hooverphonic pentru că sunt empatici, pentru că după ce asculţi Eden...
...parcă ai crede în Edenul cuiva şi te-ai flata crezând că al tău există, pentru că deşi Geike Arnaert a părăsit trupa după 10 ani alături de Alex Callier şi Raymond Geerts, timp în care muzica lor a atins toate superlativele...încă le-ai spune că eşti: Maaaaaaaaad about you!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu