Am petrecut o jumătate de oră cu această mamă rinocer. Eu mă fixasem pe interjecţia
Uaaa! urmând...
Nu-mi vine să cred...ce drăguţ rumegă! Eram ferm convinsă că nu mai este loc pentru alte animale. Cine mai are nevoie de altceva în afară de rinoceri?
Locul 3 în preferinţe îl ocupă pinguinii...păcat doar că erau fraţii celor imperiali, marea mea pasiune. Jucăuşi, înotătorii aştia îmi păreau un fel de babyanimals.
La 27 de grade...tuturor le venea să se pisicească în lene, la umbră.
Cum marile iubiri nu se uită...am suspinat de sus. Fram nu mai era doar o fotografie, doar o carte, ci un uriaş urs alb...ca de pluş, dar cu colţi. Nu, nu-mi venea să cred că nu este de îmbrăţişat la cât e de frumos. Da, până şi el înoată...!
Sunt roz, sunt şi albe...cred că tocmai mi-a fost desfinţată poanta cu creveţii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu