S-au rotunjit colţurile de când număr camera în paşi,
au rămas pantofii roşii neîncălţaţi.
Iar podeaua nu are loc, tavanul i-ar izbi
tălpile sunt reci iar roşul nu le-ar prii.
O să-mi cresc picioarele drepte
ca să urc o vreme desculţă pe trepte.
Şi-o să-mi cresc picioarele lungi
să nu mă mai ajungi, să nu mă mai ajungi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu