Mr. Nobody. Iată, un film pe care mi-l recomand mie. Şi mi-l recomand cam des în ultima vreme. Un film despre posibilităţi, ipoteze şi ipostaze, despre copilul care nu alege şi pentru care există doar posibilul, despre bucăţi de viaţă, despre cum este dacă şi ce s-ar întâmpla în caz că.
Pleacă cu tatăl sau rămâne cu mama? Iar de aici un şir lung de supoziţii. Între toate aceste variante există doar un mod de a fi împlinit, iar Nemo găseşte împlinirea alături de Ana. Elise şi Jean sunt proiecţii şi divagaţii ale Anei, sunt neajunsuri care-l conduc fie spre un trai în depresie, fie spre a împărţi viaţa cu o persoană depresivă. Apoi drumul către Ana este şi el întrerupt de pierderea acesteia şi traiectoria lui depinde în mare parte de regăsirea ei. Atâta timp cât nu alege pentru Nemo totul este posibil. Fiind în stand by, el construieşte scenarii plecând de la o bază pe care cel mult o intuieşte.
Morala: Every path is the right path. Everything colud have been everything elseand it will have just the same meaning.
Filmul îmbină documentarul cu dragostea, cu fantezia, cu science fiction-ul fără a uita de dramă. Sunt tratate teoria haosului, the butterfly effect, redimensionarea timpului, tocmai pentru a evidenţia lipsa de control a individul asupra sa şi asupra vieţii sale. Trei nume mi-au rămas în minte după vizionare Jaco Van Dormael, Jared Leto şi Diane Kruger. Soundtrack-ul pare ales special pentru a crea atmosfera aceea de întrepătrundere a timpurilor, inversare şi redimensionare a acestora.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu