vermillion

O ridici de jos şi-o înalţi frumos
îi e pielea arsă de paie şi o bucată de boltă
îi arde sub gene...
Drept sfori ai visele de ieri,
cele pe care nu ţi le cereai de nicăieri.
Din galben în galben privită
fata-i doar un zmeu în vânt
cu voinţa frântă.

http://

istoria se înţelege prin cinematografe

În mare, prindem câteva date istorice semnificative în timpul şcolii. Contextul acestor date se fixează tot prin poveşti, relatări şi aşa mai departe. Nu e de mirare că istoria din şcoli se consolidează prin teatre, librării şi cinematografe. Wolfgang Becker ilustrează Germania de Est în anul 1989 prezentând viaţa unei familii înainte şi după căderea zidului Berlinului. Alexander şi Ariane prind din plin această tranziţie cu tot ce aduce ea, însă sunt nevoiţi să păstreze în casă vechiul stil de viaţă ca să nu provoace un şoc fatal mamei care cade în comă şi ratează marea schimbare. Christiane, părăsită de soţ, se dedică întru totul socialismului. Fiul ajunge să înlocuiască etichetele alimentelor, să înregistreze emisiuni, ştiri, să explice de ce statuia lui Lenin dispare, iar pe clădiri atârnă afişe cu Coca Cola, să-i convingă şi chiar să-i plătească şi pe ceilalţi să-l ajute să construiască o realitate care nu ar pune în pericol viaţa mamei sale. Dramă şi comedie pe muzică lui Yann Tiersen, în regia lui Wolfgang Becker. Good bye, Lenin!

nisip

Buba şi Mukela părăsesc o Africă săracă ca să-şi îndeplinească un vis. Ca să devină Buba fotbalist, ca să-i fie văzut şi răsplătit talentul. Violet fuge de o Africă tirană în care căsătoriile aranjate provoacă suferinţă. Visul ei e simplu: să scape de violenţa soţului. Acum cei trei se întâlnesc întâmplător în nevoia de a trece ilegal graniţa şi de-a ajunge în Spania. În tărâmul nisipurilor Mukela nu rezistă, iar ceilalţi se pierd. După o regăsire ca-n filme, că doar suntem în filme, puţin probabilă în realitate, Violet şi Buba reuşesc să ajungă în Europa împreună. Mult galben, muzică africană, o poveste despre supravieţuire, romantism subtil, dar profund, câteva aprecieri semnificative la festivaluri. 14 kilometros. Poveste de Gerardo Olivares. 2007. http://

apple crush

Long ago when seas were bright,
stars were blue and sky was blind
I let some self to wander wild.
The wind roared with the sun and
the nightingale turned the rose into a gun.
Men were stuck between two minds,
women felt the taste of ground.
Those days of thin air, fresh fog and early delay
urged immediately a rush:
I had again an apple crush...
with reddish sparks and juicy fruit
You walked by in a jasmine suit.

cu vântul

Uite, acum mi-aş dori să fiu un cuvânt,
unul mic, să-ncapă într-un loc strâmt.
Unul care primeşte vreo trei sensuri
în mintea ta.
Să încep din momentul în care mă rosteşti
iar după ce te înfiori să mă trezeşti.
Mi-ai construi din fraze fortificaţii?
M-ai mâzgăli pe pagini ce devin bărcuţe
şi aş căuta piraţii.
Ştii ce?
Să mănânci din litere, să mă prescurtezi
apropie-mă până mă pierzi...
în automatisme, rutină şi fracţii,
Până la vântul ce dresează vibraţii.

sleep less

Dacă aş dormi şi ochii nu s-ar roti nisipul care-i face roşii ar fi sâmburii de rodii. Ar rămâne luna nevegheată, steaua mare prea înaltă... paşi în noapte nesocotiţi, câinii latre-n patru timpi. Un somn, un vis, ce chilipir, corpul ghem ca de copil. P.S. You are missed, grandpa.

joi, capătul lumii, ora 5

Cum nu am chef de mine azi ajung în mijlocul poveştii altora. Când iei pauza aia ca să respiri mai larg, mai uşurat şi mai întru totul, alegi o melodie ca să nu rămâi singur şi să nu deranjezi aerul şi plămânii. Melodia de azi nu are legături şi sensuri. Nu răsare eul meu printre versuri sau de după acorduri de chitară. Bineînţeles că va fi şi este povestea cuiva, drept urmare este cântată. Melodios şi delicat pentru nişte versuri oarecum dure. Combină un mesaj puternic, armonios şi nostalgic. An Pierle & White Velvet. Din Belgia, cu drag!

http://

here I go again

Bineînţeles că ai uitat, şi azi şi ieri, te uitai şi acum două veri.
Să mă uit eu într-o parte...ca să fim şi mai departe?
Uite, cana e străină,
ia pământ şi-o rădăcină.
Crească viaţă pe pervaz, să-mi las coatele-n uitare
să se ducă gândul pe fereastră-n zare...
să uit de tine cum mă uiţi
cum te răceşti şi cum strănuţi.
Struţi visez, nu ciocârlii,
sardine, păpădii...
Asta văd din a mea parte.
De-aş privi drept înainte
unde nu mai sunt cuvinte,
aş dormi în picioare
un somn fără zahăr, fără sare.
Fără tine ca să uiţi, doar cu umerii smeriţi.

agnes

Să fie iarnă! Şi iarna vine din Danemarca, dar cântă din Berlin de o vreme. Agnes Obel compune muzica şi versurile. Apoi interpretează. Şi o înregistrează din dormitorul ei. Deşi nu este o povestitoare, artista creează atmosfera, construieşte şi ocupă decorul. Muzica ei vine ca o stare, se aşază confortabil şi te aşteaptă pe tine. She's all about you kind of singer! Un pian şi o voce care se deschid spre tine. Şi te duci departe rulând şi derulând aceleaşi filme, eşti cu tine şi râmâi cu tine pentru că Agnes este atât de subtilă încât aproape te confunzi cu cântecele ei. Îşi ţese pânza şi te învârte iar şi iar...

Winter mood on... pentru că muzica ei te ia de mână şi face iarna mai pastelată, mai suportabilă, mai fragilă şi poate chiar mai umană. Intri în casă, te scuturi de zăpadă şi răsufli frigul uşurat. Mâinile vor fi înroşite încă puţin iar tălpile se dezmorţesc...Philharmonics!Play!

Foolish, feebleminded, wrong and senseless

Right rod off long ago,

there's nothing more you need to know

there's nothing more you need to show

Let us disagree, cause wrong was made for you to be

Agnes Obel - Avenue

Brother Sparrow

Beast

http://Agnes Obel - Philharmonics

foto: Tv Noir

swing

Swing, swing, swing my love
Warm my toes, meet my bones
have a cup of easy soul...
Know so, funny face,
life gave me you to chase,
It's such a pitty now to rest.
So hand me scissors
to cut a lemon ribbon
and hide it around your wrist.
I'll buy these days a dress,
yeah, yeah, promise too
I won't lose track of you.
Swing, swing, swing my joy
Swear to tell about a silly toy,
the skinny one, Geppetto's boy.
We'll take this night the roof
Stand still to hear some truths.
Swing, swing, swing in noon
always wish on half moon
never waste a silver full.


http://Bonobo-Flutter

foto: weheartit.com

le concert

A fost o plăcere să ascult cea mai recentă poveste a lui Radu Mihăileanu. Concertul este alcătuit din zeci de poveşti, scenariul e o poveste, muzică e de poveste, personajele povestesc, evreii şi ruşii la fel supravieţuiesc. Bucata de realitate prezentată seamănă foarte mult cu a noastră, a românilor, de la statul la coadă şi lipsa punctualităţii până la lipsa profesionalismului, la nefinisarea lucrurilor începute, acea siguranţă fără temei că se poate şi aşa, nicidecum că se poate şi mai bine, mult mai bine. Noaptea estului şi dimineaţa vestului. Haosul şi lipsa în contrast cu ordinea şi abundenţa. Filmul îmi pare plin şi rotund, detaliile completează background-ul şi împlinesc faţetă Rusiei comuniste. Nu se putea spune mai mult sau mai puţin. Pe cât e începutul de sinistru, pe atât e finalul de luminos. Îmi aminteşte de Pisică albă, pisică neagră şi Filantropica. Doar pentru că e viu şi colorat după chipul şi viaţa unor ruşi gălăgioşi, obligaţi să-şi renege talentul şi pasiunea. Lor li se mai dă şansa unui concert plin de semnificaţii emoţionale şi spirituale.