Uite, acum mi-aş dori să fiu un cuvânt,
unul mic, să-ncapă într-un loc strâmt.
Unul care primeşte vreo trei sensuri
în mintea ta.
Să încep din momentul în care mă rosteşti
iar după ce te înfiori să mă trezeşti.
Mi-ai construi din fraze fortificaţii?
M-ai mâzgăli pe pagini ce devin bărcuţe
şi aş căuta piraţii.
Ştii ce?
Să mănânci din litere, să mă prescurtezi
apropie-mă până mă pierzi...
în automatisme, rutină şi fracţii,
Până la vântul ce dresează vibraţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu