Să mă uit eu într-o parte...ca să fim şi mai departe?
Uite, cana e străină,
ia pământ şi-o rădăcină.
Crească viaţă pe pervaz, să-mi las coatele-n uitare
să se ducă gândul pe fereastră-n zare...
să uit de tine cum mă uiţi
cum te răceşti şi cum strănuţi.
Struţi visez, nu ciocârlii,
sardine, păpădii...
Asta văd din a mea parte.
De-aş privi drept înainte
unde nu mai sunt cuvinte,
aş dormi în picioare
un somn fără zahăr, fără sare.
Fără tine ca să uiţi, doar cu umerii smeriţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu