Uite, Mali, cum s-agaţă ei: unii de alţii.
Să-i vezi cum cad din alţii câte unii...
mai repede, mai grei.
Să-i simţi cum dor cei rămaşi, dor în îmbrăţişări
Şi-n cădere cască trepte.
Îşi lungesc braţele, îşi netezesc pieile,
Sufletele şi le dilată până la suflul ţărânei.
Apoi, mai sunt unii căzuţi
cu plămâni ca nişte nori, cu ochi ca doi sori
Alţii între unii ce-au fost.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu