Conspiri mereu, conspir încet
ciuntesc azi un picior de trepied...
Ochiul static rămână fără reazem
pielea-mi scape doar opacă.
Să-ţi atârne chipul deasupra-mi neînrămat
Şi zâmbetu-mi să nu imprime filmul.
Pozeze iar acel aparat fâşia de perete
Pe care ne odihnim pe rând cinci degete.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu