Am răcit fredonând Strada ta şi aplaudându-i pe cei de la Iris. Strada lor e mereu scena, iar eu îi aştept de câte ori pot acolo, pierdută în mulţime. Cu lămâie şi miere, bomboane mentolate şi poftă de budincă de vanilie mă topesc şi ascult Byron unplugged.
Nu-mi mai eşti doar o stafie
Cu tăceri şi cu scufie,
Nu-ţi mai sunt doar o bucată
Fără miez şi feliată.
Vin continuu, vin mereu
Vin fiert în sufletul meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu