Din Franţa pornesc, cu o aripă finlandeză, The Do. Nu sunt atât de grei cât să pună do-ul pe portativu-mi personal, însă îmi pun degetul pe buze şi am răbdare să-i ascult. Îi ştiu de doi ani, însă abia acum am timp şi dispoziţie să le gust muzica. Undeva între folk rock şi indie rock, eu rămân iar la voce. Din 2007 Olivia Merilahti şi Dan Levy în cele două albume, Mouthful şi Dust It Off, împacă, potrivesc, stârnesc sau domolesc sunetele jucăuş şi întâmplător. Astfel că, ele alternează între melodii drăgălaşe, care dau senzaţia aceea de bărci legănate şi altele explozive, care aduc a revoltă. Acum mie, una, îmi surâd cele din a doua categorie, în special, On my shoulder. Ideea e simplă, te saturi! Şi te simţi greu într-o zi, iar umerii nu mai sunt ai tăi. De câte ori umerii se rup, parcă se refac iar că să poţi duce mai departe. Şi câte nu duci! Mai ales, că dacă am face un inventar, ne-am minuna de câte chestii purtăm în spate. Chiar dacă venim goi, la plecare ducem multe cu noi! Îmi şi imaginez un responsabil care descarcă greutatea de pe umeri. Care înjură şi scuipă şi abia seara îi povesteşte iubitei "Să vezi, dragă, cum am adunat vreo trei ani de griji de la o soţie şi un kilogram de teamă de la un copil".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu