Acum, fie vorba între noi, chiar sunt făcuţi pentru răsărit, cum vor ei, sau apus, cum simt eu. Pe mine m-a atras etimologia cuvântului şi chiar are o rezonanţă plăcută, o mână de consoane puternice şi iată, un răsărit cam greu de rostit first thing in the morning. Madrugada nu mai e o formaţie activă din toamna anului 2008. Dar în playlist-ul meu rulează cu succes. Poate că se găseşte unul dintre voi să-i asculte odată cu ivirea zorilor, pe stomacul gol, însă cu siguranţă vă pică greu dacă-i primiţi pe sufletul gol. Muzica lor e cea a oamenilor cu poveşti, a acelora cu bagaje de amintiri din vieţi anterioare celei de azi, iar dacă nu ai măcar nişte riduri fine în jurul ochilor şi a gurii, poate că nu te-ai văzut destul şi nu te-ai vorbit suficient cât să te apuci de ascultat. Nume, voce, ritm şi text, toate uşor reci, gri-albăstrui, numai bune de revăzut şi tras în piept înainte de orice dimineaţă. Are şi întunericul un moft, şi anume, lumină. Aşa sunt şi melodiile celor de la Madrugada, cu urme de întuneric de care se dezbracă pentru lumină.
Madrugada. Norvegia. Îndrăzniţi, răsăriţi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu