Într-o duminică mi-am găsit un loc. Cu soare, verdeaţă şi o cetate construită din piatră, în a doua jumătate a secolului al XII-lea. Biserica fortificată a Sfântului Mihail este una dintre cele mai reprezentative şi vechi bazilici construite în stil romanic din Transilvania. Din câte ştiu, biserica este cunoscută pentru acustica sa impresionantă, de altfel, găzduieşte spectacole de teatru, concerte şi expoziţii.
Duminică era linişte, în bazilică era răcoare şi umezeală, şi câteva rânduri de scaune, pregătite pentru spectacole, toate cele pe care nu voi reuşi să le văd.
Departe de acustica ei lăudată şi necunoscută mie, am rămas uimită de ruine, de pietre, de soarele care o scaldă şi de copacul care-i răcoreşte zidurile bătrâne, de cântecul păsărilor şi de priveliştea satului. După 10 - 15 minute de urcat cerul e mai albastru, plămânii mai grei, vechiul mai plăcut privirii. M-aş fi mutat în satul Cisnădioara, să pot veni la concerte şi să mă bucur de canarii cântăreţi în concurs. Aş fi gustat din preparatele de la restaurantul Sub cetate, pentru ca mai apoi să adorm în una dintre camere cu geamul deschis să aud triluri sau cântat de cocoşi. De câte ori sunt cu dragul la plimbare, mie îmi rămân cuvintele, lui fotografiile. Şi celor de la Anathema le-a plăcut cetatea, iar zidurile au îngânat muzica lor în 2007.
foto: Sten
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu