rămân la tine

Mămăruţa îţi ia la plimbare mâna
Şi furnica grăbeşte drumul pe sânul tău.
Ceaiul din căni prinde iar luna
În fereastră uitat de guri şi nări.
Trenurile sunt ca şinele,
Interminabile şi reci.
Oamenii-s ca roţile,
Bătrâni şi înceţi.
Albastru şi griuri într-o mână de tonuri.
Oamenii sunt ca şinele
Paraleli şi drepţi.
Şi trenul doar ce leagă două ore din vieţi.
În care fiecare se uită
Cu câteva ceasuri înainte
Sau înapoi.

Mămăruţele-n tren sunt arse de soare,
Sau de tălpi de bocanci.
Furnicile sunt invizibile
Şi dispar în neant.

Nu mai plec azi.
Rămân la tine!
Să nu pierd din detalii
Să nu provoc crime.
La tine cu cele mici şi tăcute
Cu roşu şi buline,
Cu zâmbete văzute.