casualidad

Ana: Voy a quedarme aqui todo el tiempo que haga falta. Estoy esperando la casualidad de mi vida, la mas grande, y eso que las he tenido de muchas clases. SI. Podria contar mi vida uniendo casualidades. Otto: Es bueno que las vidas tengan varios circulos, pero la mia, mi vida, solo ha dado la vuelta una vez, y no del todo, falta lo mas importante. He escrito tantas veces su nombre dentro. Y aqui, ahora mismo, no puedo cerrar nada. Estoy solo. Despre coincidenţe şi iubire. Poveste de Julio Medem.

wishlist

No thoughts, only relief. She has already flavoured her almond bread... Yet, there's no thief. It's that time of the year when lines go straight and dark goes brighter, with a swing of a hand tigers aren't frighten. She cut her hair and wore blue nails it fits amazingly with short names. Wishlist: Momo - Michael Ende, Oscar şi Tanti Roz - Eric Emmanuel Schmitt, The National - Sad songs for Dirty Lovers, Rusia, concert Grimus. http://Urma - Wishlist

foto: Los amantes del Circulo Polar

tim roth şi 1900

It wasn't what I saw that stoped me Max...it was what I didn't see. Take piano: keys begin, keys end. You know there are 88 of them. Nobody can tell you any different. They are no infinite. You're infinite...And on those keys, the music that you can make...is infinite. I like that. That I can live by...You rolled out in front of me a keyboard of millions of keys, millions and billions of keys that never end. And that's the truth Max, that they never end. That keyboard is infinite... and if that keyboard is infinite, then on that keyboard there is no music you can play. You're sitting on the wrong bench...That is God's piano. Christ, did you...did you see the streets, just the streets? There were thousands of them! Then how you do it down there, how do you choose just one...one woman, one house, one landscape to look at, one way to die? Land? Land is a ship too big for me, it's a woman too beautiful, it's a voyage too long, a perfume too strong... The legend of 1900 în regia lui Giuseppe Tornatore. http://www.imdb.com/video/screenplay/vi3952017689/

cu ochi ca doi sori

Exact ca un copil. Şi de la feliile de duminică tot cu muzica lui Vlaicu Golcea. Să tot fie Crăciun!

nebunie mare şi culori

sau Hindi Zahra. Vine din Maroc şi după cum vine o să ajungă bine sănătoasă peste tot. Muzică lui Hindi e vie, săltăreaţă, molipsitoare, pe alocuri gipsy, şlefuit orientală. Cuvintele simple trimit mesaje despre oameni, experienţe şi dragoste. Artista cântă ca şi cum şi-ar undui şoldurile într-un dans tribal în care infinitul se măsoară în aproximativ 4 minute. Hindi, femeia vraci sau şaman are un timbru cald de felină. E omul culorilor puternice, al penelor, brăţărilor, inelelor şi mărgelelor, al conexiunilor paradoxale, al melange-ului de culturi orientale şi europene. Iar în clipurile ei cu văluri şi contraste, asociază îndrăzneţ şi nonşalant, tangoul cu dansurile indiene sau specifice ţărilor arabe, aduce femeia în postura vizionarului, al înţeleptului dintr-un trib, colorează porumbeii şi îi aşază lângă papagali. E nebunie mare să o priveşti.

foto: Hassan Hajjaj

când...atunci

Când totul e greşit şi piticul nu-i grăbit,
când câmpii îi mâzgăleai zor,
aceia care acum te bat măr.
Când nu e nimic şi tot e fierbinte
câteo roată feliată primeşte ţinte,
dar alb e negrul şi ochii verzui
gol e paharul cu urme de lămâi.
Atunci nu ştii şi te-ntrebi, nu este şi nu ceri.

despre feliile de la Radu Stanca

O Margaretă cu şosete croşetate albastre, anunţă o soţie Ela că i-a decedat soţul. Ela cu alcoolul, pantofii şi grija pentru jurnalişti găseşte leşinată o fiică rebelă, fană The Doors, numită Clea. O doctoriţă alintată cu voce piţigăiată care atunci când pronunţă bleu stârneşte râsetele celor din sală acordă primul ajutor. O bătrână doamnă, Edith, unsă cu toate alifiile, sprijinită-ntr-un baston, îşi veghează nepoata orfană de tată, adormită în comă. Fetei îi scrie prietena din Nigeria, Nbamira, într-un mod total vizual şi stâlcit verbal. La spital apare o Bella, în căutare de bătături şi unghii încărnate pentru a-şi salva copila de dureri. Apare şi Dumnezeu bănuit că ar mai confunda oamenii uneori. Toate acestea se feliază în jurul bărbatului Marcel. Ilustrate de Ofelia Popii. Teatru. Lia Bugnar.

foto: http://www.sibfest.ro/Felii.aspx

I'm having breakfast, I break fast

S-au rotunjit colţurile de când număr camera în paşi,
au rămas pantofii roşii neîncălţaţi.
Iar podeaua nu are loc, tavanul i-ar izbi
tălpile sunt reci iar roşul nu le-ar prii.
O să-mi cresc picioarele drepte
ca să urc o vreme desculţă pe trepte.
Şi-o să-mi cresc picioarele lungi
să nu mă mai ajungi, să nu mă mai ajungi.

when the only viable move is not to move

Mr. Nobody. Iată, un film pe care mi-l recomand mie. Şi mi-l recomand cam des în ultima vreme. Un film despre posibilităţi, ipoteze şi ipostaze, despre copilul care nu alege şi pentru care există doar posibilul, despre bucăţi de viaţă, despre cum este dacă şi ce s-ar întâmpla în caz că.

Pleacă cu tatăl sau rămâne cu mama? Iar de aici un şir lung de supoziţii. Între toate aceste variante există doar un mod de a fi împlinit, iar Nemo găseşte împlinirea alături de Ana. Elise şi Jean sunt proiecţii şi divagaţii ale Anei, sunt neajunsuri care-l conduc fie spre un trai în depresie, fie spre a împărţi viaţa cu o persoană depresivă. Apoi drumul către Ana este şi el întrerupt de pierderea acesteia şi traiectoria lui depinde în mare parte de regăsirea ei. Atâta timp cât nu alege pentru Nemo totul este posibil. Fiind în stand by, el construieşte scenarii plecând de la o bază pe care cel mult o intuieşte.

Morala: Every path is the right path. Everything colud have been everything elseand it will have just the same meaning.

Filmul îmbină documentarul cu dragostea, cu fantezia, cu science fiction-ul fără a uita de dramă. Sunt tratate teoria haosului, the butterfly effect, redimensionarea timpului, tocmai pentru a evidenţia lipsa de control a individul asupra sa şi asupra vieţii sale. Trei nume mi-au rămas în minte după vizionare Jaco Van Dormael, Jared Leto şi Diane Kruger. Soundtrack-ul pare ales special pentru a crea atmosfera aceea de întrepătrundere a timpurilor, inversare şi redimensionare a acestora.

cu alb şi negru, nebuni şi regine

Nu ştiu multe despre folk. Ştiu însă că am simţit aseară ritmul şi versurile, că trupa Motto a ajuns până la mine şi că Nebunul de alb are o variantă bună pentru tot răul. Muzica o alegem în funcţie de stare, nu? Am staţionat alături de Emeric Imre şi acum nu ştiu cum să mai plec. Aşa că mă găsesc aici, printre versuri undeva.

s-a lăsat cu devorare

Devorare de clipuri publicitare, bineînţeles. Moş Nicolae a adus bilete pentru Noaptea Devoratorilor de publicitate, organizată pe 4 decembrie la Sibiu. După 30 de ediţii am ajuns şi eu la prima, ninsă şi îngheţată, înarmată cu acid şi chips-uri. Iar după primul spot deja simţeam revelaţia. Îţi dă publicitatea sentimentul acela de eu pot, eu sunt magician şi totul într-un amestec scurt, eficient sau nu, de sunet, imagine şi text, şi o morală, uşor sau violent trasă de păr, care indică produsul sau serviciul promovat. Mare a fost bucuria celor 7 ore de vizionat! M-am întors în stânga şi-n dreapta cam mult, am simţit frigul până am plecat şi am râs! Când mă gândesc că totul a pornit de la musculiţă...

Preferata mea!

Yeah, yeah, a PR knows best!

poveşti cu Pan

Staţionând vreo două seri pe Tvr am dat de El orfanato. Se întâmplă lucruri bune şi în televiziune, în cazul de faţă, laud Tvr-urile, care prezintă filme mai vechi, fără pretenţii de blockbuster, dar care abundă în aprecieri fine şi grele. Dacă Guillermo del Toro îţi oferă o dată El laberinto del fauno şi dacă te convinge şi te atrage în lumea văzută prin ochi de copil, în care imaginaţia şi contextul real, istoric şi social merg mână în mână, iar simbolistica e la ea acasă, o să vrei să vezi mai mult.

Ei bine, Toro îşi pune amprenta şi pe filmul lui Juan Antonio Bayona. Conexiunile le-am făcut destul de uşor, aşa că am mers de la Pan la Pan. Dacă primul era faunul, personajul mitologic, chiar prezent ca personaj, celălalt este Peter Pan, invocat şi existent doar pe fondul poveştii. Prietenii din copilărie ai Laurei sunt o întruchipare nefericită a lui Peter Pan şi bântuie orfelinatul în care se mută aceasta, Carlos şi fiul lor Simon. Simon este I see dead people kind of child, mai exact copii decedaţi, care au murit dramatic, de aici şi tenta uşor horror a filmului. Thrill-ul este asigurat de dispariţia bruscă a lui Simon, care trăncănea într-una despre prietenii lui imaginari, şi efortul mamei de a-l căuta şi găsi cu orice preţ. Psihopata Benigna, vinovată de moartea copiilor care au contribuit la moartea propriului copil, mediumul care pătrunde în lumea de dincolo sunt doar butoanele care pornesc şi măresc suspansul.

Ideea e că Laura e Wendy, şi Wendy nu numai că merge până în pânzele albe după copilul ei, dar ajunge să liniştească şi ipostazele nevoiaşe ale lui Peter Pan.

terminus, să-mi fie iertată urma

Vară şi toamnă în ritm grăbit, în linii mari, cu aceleaşi cuvinte, în principiu, cu un soare mare şi darnic. Şi-am repezit anotimpurile cu o scuză mică şi mincinoasă, infatuată şi alunecoasă: One drink's all I need/I got to go/I'm not from this world. Probleme tehnice la partea de regie. Let those I-don't-care-days end! Lost - checked. Found - double checked. Vină acum luna întrebătoare şi-o să o scot la capăt cu motivele.

http://Urma - Terminus

alţii între unii ce-au fost

Uite, Mali, cum s-agaţă ei: unii de alţii.
Să-i vezi cum cad din alţii câte unii...
mai repede, mai grei.
Să-i simţi cum dor cei rămaşi, dor în îmbrăţişări
Şi-n cădere cască trepte.
Îşi lungesc braţele, îşi netezesc pieile,
Sufletele şi le dilată până la suflul ţărânei.
Apoi, mai sunt unii căzuţi
cu plămâni ca nişte nori, cu ochi ca doi sori
Alţii între unii ce-au fost.

seven demons mary

Conspiri mereu, conspir încet
ciuntesc azi un picior de trepied...
Ochiul static rămână fără reazem
pielea-mi scape doar opacă.
Să-ţi atârne chipul deasupra-mi neînrămat
Şi zâmbetu-mi să nu imprime filmul.
Pozeze iar acel aparat fâşia de perete
Pe care ne odihnim pe rând cinci degete.

byron mood

Am răcit fredonând Strada ta şi aplaudându-i pe cei de la Iris. Strada lor e mereu scena, iar eu îi aştept de câte ori pot acolo, pierdută în mulţime. Cu lămâie şi miere, bomboane mentolate şi poftă de budincă de vanilie mă topesc şi ascult Byron unplugged.

Nu-mi mai eşti doar o stafie
Cu tăceri şi cu scufie,
Nu-ţi mai sunt doar o bucată
Fără miez şi feliată.
Vin continuu, vin mereu
Vin fiert în sufletul meu.

recviem

Atât pentru actori cât şi pentru filme bune...

Recviem pentru talent, geniu şi pasiune...

Muzică, versuri, dramă...
Recviem pentru poezie.

Îmi pasă

Mi-e dor de tine
Şi nu-mi ajung celelalte
Uite ca un surogat
Pentru puritate
Nu s-a găsit.

Mi-e dor de tine
Mi-e tine de tine
Mi-e înlăuntrul meu de tine
Mi-e nu ştiu cum,
Mi-e nu ştiu ce,
Mi-e dor de tine ca de casă.

Îmi pasă!

Adrian Păunescu

dragă mi-e publicitatea

...cu floricelele şi păşunile ei mănoase cu tot. M-am oprit virtual pe iqads.ro din reflex şi din obişnuinţă. Şi vizionez de zor ronţăind chips-uri şi sorbind mai mult acid decât lichid, nu mă pot bucura altfel de reclame. Primul clip - Ulpio Cremita sau Eugenia Reloaded. Şi mă întreb parafrazând clasicii..."Unde eşti tu, Eugenia doamnă? Că te vând acum alţi ei, Să remarci că ai fost notorie, Şi te relansează vrei nu vrei." Noua variantă, care tot de foame ţine sau mai nou de dulce (există aşa ceva?) promite biscuiţi mai fragezi şi cremă mai bună. Iscusiţi exploratori ce suntem, nostalgici încă şi fideli gusturilor de demult, reciclăm şi îmbunătăţim oare? Milka merge pe aceeaşi frecvenţă, astfel încât dacă acum ceva vreme marmota lor învelea ciocolată în staniol -replica de aur, mai nou propun o nouă ocupaţie în acelaşi ton - animatori de văcuţe. Genul acesta de sintagme, expresii căpătă sens şi sensuri favorabile pentru produs în limbajul colocvial. Şi nu am niciun dubiu că văcuţele nu sunt fericite la cât de gustoase sunt produsele. Ingenios, eficient că altfel abordau un ton mai serios şi lejer, aşa găsesc ultimul lor spot publicitar. Următoarea oprire e la ROM. Confuz, întortocheat, "cum să mă induci în eroare în mai puţin de 15 secunde?". Măcar am aflat cum e cu americanii şi stelele. Stai să înţeleg: dăm ROM-ul americanilor, era o glumă de fapt, ok, nu-l mai dăm şi-i facem imn. Aham! Împrumutăm atitudinea americanilor ca să ne promovăm produsele şi exagerăm ca ei! Doar aşa are sens.
Lapte şi miere!!! Poveste romantică - checked. Ceva dulce, în cazul nostru, prăjitură - checked. E un fel de romance publicitar, care culminează treptat în funcţie de etapele ideale şi iluzorii ale vieţii unei femei, etape care ating superlativul "lapte şi miere".
Rienergy - Pisica. Îmi place spotul, deşi e foarte trist să strigi pisica "Pisica!", adică e clar că suntem într-o reclamă şi că tipul e un ciudat. Ce-mi place şi mai mult e că ciudatul de tip nu se transformă după ce bea energizantul într-un tip mişto. Urmează apoi avalanşa de superlative. Supersinele lui declanşat de băutura energizantă îl ajută doar să continue ceea ce face. Nimic mai mult! Adică să strige pisica într-un mod neobişnuit, însă tipic lui. Continuă să continui - nimic exagerat sau deplasat. Să fie primul spot sincer? Ingenios!

noi, noiembrie

Începe cu noi şi se termină de obicei cu zăpadă.
Este întoarcerea la capăt de lume.
Lună nouă, cuvinte şi sunete noi.
Pe cer la fel e luna, dinainte de noi.
Suntem noi?

conjugând tăcerile

Mali tace şi-i displace,

crede chiar că din tăcere se vor naşte cactuşi şi himere.
Fuge iar după cuvinte, prinde-n zbor boabe de linte,
uscate, sănătoase sunt vorbele alese

ca s-o ţii un veac aşa fără gust şi cu perdea,

ca să nu dai greş nicicând, să fii cafeniu şi blând.

Spune Mali, spune tot

despre păsări şi compot, despre gangsteri şi infuzii

rosteşte doar ... creând contuzii.

sursa foto: weheartit.com

a gândi potrivind

Ştie Mali, ştie bine: despre cactuşi, albine...
Cum seamăn unde nu-i găseşte, şi observă, împleteşte
Mai curând ea potriveşte.
"Ace-n cozi, ace-n cozi au amândoi."

Şi iată-mă, adunând gândurile potrivite pentru a vă vorbi despre Ion Bîrlădeanu. Recunosc că pentru mine rămâne cunoscut ca cel care creează potrivind bucăţi de imagini decupate de prin reviste. Aşadar, până la omul care potriveşte, Ion Bîrlădeanu a fost pe rând omul care taie stuf, munceşte în fabrică, păzeşte Casa Poporului, sapă gropi, reciclează hârtie şi neferoase, trăieşte din mila altora. Colajele pop art din ziare şi în special din reviste comuniste sunt considerate de artist propriile sale filme. Filmele sale inspiră şi respiră româneşte, iar dacă ar scoate sunete ar chiui aşa ca în cântecele populare moldoveneşti. Satiră, ironie...aceste colaje sunt comedii înrămate, thrillere fanteziste, iar personajele principale sunt figuri politice, artişti români şi străini. Lipsa de educaţie trece neobservată datorită viziunii sale şi uite că nu trebuie să mergi la liceu pentru a ghici adevăratul context politic al vremii. Spun încă o dată filme pentru că în creaţiile semnate de Ion B. apar împreună Ceauşescu, Sergiu Nicolaescu şi Chaplin, Louis Armstrong şi Jean Constantin, aşa că limitele spaţiale şi temporale sunt potrivite şi redimensionate îmtocmai pentru a deschide ferestre în lumea unui autodidact român, din Vaslui, comuna Zăpodeni. Pentru a vă convinge recomand vizionarea documentarului The World According To Ion B. Biografia şi puterea exemplului.

Încă ceva: artistul declară într-un interviu dat ziarului Cotidianul că se adresează oamenilor deştepţi. Aşa că poftiţi şi priviţi!

http://www.theworldaccordingtoionb.com/arta.html

culorile şi alţi demoni

Duminica trecută auzeam pentru prima dată despre Nicolae Maniu, cunoscut în media ca fiind cel mai bine vândut pictor român în afara graniţelor ţării. Interviul luat de Cătălin Ştefănescu pictorului a creionat un background solid şi îndeajuns de convingător încât să mă trimită la operă. Duminica asta am văzut virtual ce vinde Nicolae Maniu.
Bucuraţi-vă de culori şi alţi demoni!
http://www.operagallery.com/artist.aspx?id=9

E.B.

Emma Bovary. Erzebeth Batory. Asta pentru a clarifica semnificaţia iniţialelor. Două figuri notorii după caz, în literatură şi în istorie. Două figurine brune prinse într-un vârtej emoţional asemănător. Încă din 1857 personajul francezului Gustave Flaubert oferă chip şi contur unei tipologii feminine. Emma Bovary este eticheta pusă femeii cu fanatice aspiraţii, cu idealuri romantice, a celei care tânjeşte la trăirile pasionale exagerate prin romane şi simte nemulţumire faţă de propria condiţie socială. Romancierul aşază toate coordonatele pentru ca povestea eroinei să conducă spre un final dramatic: frustrările sociale sunt potolite cu cheltuieli exagerate, deşertul emoţional aprinde flacăra adulterului, iar după faptă şi răsplată urmează suicidul. Personajul este victima propriului mod de a percepe viaţa, a impresiilor prelucrate şi puternic influenţate de literatura acelei perioade, a senzaţiilor induse şi opuse celor cunoscute sau experimentate. Un alt prizonier al propriei realităţi este Charles, soţul Emmei, care orbit de iubire ratează acţiunea propriu-zisă a romanului. Departe de a fi impulsiv sau frustrat, Charles Bovary există sub semnul statorniciei, a perseverenţei, a puerilei iluzii de reciprocitate. Charles iubeşte cam de la pagina 22 şi încă aproximativ 300 de pagini. Şi iubirea lui creşte, chiar dacă află trădarea. Oare să existe şi o astfel de tipologie umană? A statornicului? A iubitorului? Există doar atât timp cât acesta trăieşte în lumea lui.

Lăsând francezii la o parte, ungurii o au pe Erzebeth Batory, o contesă influentă şi bogată care a trăit între 1560 şi 1614. Dacă în primul caz mi-am luat informaţiile lecturând, în acest caz am văzut filmul. Povestea e impresionantă şi în acest caz, contesa este o femeie puternică, inteligentă, superstiţioasă, palidă şi frumoasă, crudă şi sângeroasă. Mult diferită de Madame Bovary, se apropie totuşi de aceasta fiind fragilă emoţional şi sătulă de bărbaţii influenţi din acea perioadă. Nebunia ei este pusă pe seama pasiunii pentru un tânăr. Diferenţa de vârstă şi dragostea ei copleşitoare o îndeamnă să caute elixirul tinereţii veşnice. Mijloacele prin care obţine tinereţea sunt sângeroase şi conduc la sacrificii umane. Doamna Dracula nu este decât o femeie disperată să menţină dragostea celui pe care-l iubeşte. Contextul social, statutul şi trecutul cu experienţe şocante explică şi declanşează crima în serie. Să sperăm că Erzebeth Batory e doar o excepţie, nu o tipologie!

Filmul se numeşte The Countess, este proiectul Juliei Delpy, nu insistă prea mult pe detalii istorice, dar reuşeşte să surprindă o contesă obsedată de putere, iubire şi tinereţe. În rolul Darvuliei apare Anamaria Marinca, scenariul este impecabil...mi-au rămas în minte vreo două secvenţe, cea cu pasărea şi cea cu şuviţa de păr.

cândva visam roze

Şi când te gândeşti că melodia asta ţi-a marcat adolescenţa. Să nu începi un jurnal miop acum. Eşti convinsă că Numai Noi a fost melodia cea mai ascultată în liceu. Îţi aminteşti cum se potrivea balada asta oricum şi oricând? Şi cât ai mai dansat şi cât ai mai cântat! Să i-o cânţi Anei, poate adoarme mai uşor. Ai dreptate, a crescut deja!

Când te afli în depresiune visezi la văi şi creste.
Suntem în văi şi printre creste şi nu ne găsim.
Nu te voi lăsa să spui prea curând: suntem unii văi, alţii creste.

Noi, voi, alţi şi alţi doi!

http://
ROZA VINTURILOR - NUMAI NOI
Asculta mai multe audio diverse

short talk

Dear self,
keep a clear mind. Autumn is just a season. Autumn has come.

N-ai să ştii când într-o zi sub palma ei s-ar piti
Ar răsuci-o în sus şi-n jos, cu toate feţele pe dos.
Un scurt circuit din care n-ai afla nimic
Ea nu vorbeşte neîntrebată.
Şi dac-ar spune ei, că vor iubi-o tustrei
S-ar grăbi să-mpartă iubirea numărată?

http://
Frida - Yann Tiersen

dreptul la Nichita Stănescu

Diverta. Pe raftul din stânga, jos, stă volumul lui Nichita. Mihai o să mi-l vândă. Prima bancă cum ies din librărie. Drept înainte! O să-mi exercit dreptul la timp în Piaţa Mare.

Dreptul la timp

Tu ai un fel de paradis al tău
în care nu se spun cuvinte.
Uneori se mişcă dintr-un braţ
şi câteva frunze îţi cad înainte.
Cu ovalul feţei se stă înclinat
spre o lumină venind dintr-o parte
cu mult galben în ea şi multă lene,
cu trambuline pentru săritorii în moarte.
Tu ai un fel al tău senin
De-a ridica oraşele ca norii,
şi de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei,
când aerul devine mov şi rece
şi harta serii fără margini,
şi-abia mai pot rămâne-n viaţă
mai respirând, cu ochii lungi, imagini.

Nichita Stănescu

polar me

Mă întristează reclamele cu urşi polari care-şi pierd habitatul. Bineînţeles că aş vrea să văd vreo trei urşi la fereastră în fiecare dimineaţă, însă ştiu şi înţeleg că locul lor e departe la poli...Hai să-i păstrăm acolo!
E vorba de reclama celor de la Nissan LEAF: Polar Bear
http://www.youtube.com/watch?v=BNeEVkhTutY

bovarisme

Ai fuma un pachet întreg. Prostii! Doar nu eşti fumătoare. Ştii de când vrei aşa o pisică, gri şi holbată, ca Puss In Boots? Dar nu te încântă zgârieturile de rigoare. Tot e bun Ondine! Dragul de el! Începi de la Seinfeld. Aşa, uitasem că nu ai răbdare. Bob Dylan? şi între timp te decizi: transparent sau vişiniu. Negru vrei, dar arată macabru. Lapte de pasăre, asta sigur vrei fără să fi vrut altceva. Şi acum te întreb: ce vrei? Şi, între noi fie vorba: ce ai vrea?

in for a kill. killing boredom

În principiu, mecanisme! Curăţ fructe, dar uit să le mănânc. Pregătesc ceaiuri şi le las să se răcească. Sunt în stadiul acela: aromă versus gust. Feliez legume, în special roşii. Îl hrănesc pe Ondine, Isabel înoată în acvariul tatălui meu acum şi e carnivoră. Am scos ieri pata de îngheţată de pe pantaloni. Afine! După două încercări eşuate de a viziona The Fountain şi Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii...am dat de Viaţa cu Louie. E şi asta o evoluţie! Emma Bovary încă se zbate şi se va sfârşi după calculele mele în aproximativ 100 de pagini. Nesquik, griş, macaroane, cereale - le împachetez acum. Mă împachetez şi eu - ai răbdare!

Mă plictisesc.

sugestie

Toamnă afară, toamnă-n gând, toamnă, toamnă...Pe curând!Tie your shoelaces and walk away!


Manic Street Preachers - Autumn song

ondine

Numele înotătorului meu preferat pentru început.

Pentru a continua în acelaşi ton precizez că şi Neil Jordan se bucură de Ondine a sa. Şi ne-am bucurat împreună pentru 111 minute. Filmul este un basm contemporan menit să adoarmă copilul şi potrivit să ofere speranţă tatălui, un fost clovn vicios, actual pescar împăcat cu soarta. Sirenei toată povestea îi aduce avantaje precum azil politic, desprinderea dintr-o afacere neortodoxă, şi da da da iubirea. Syracuse prinde în plasă o fată pe care o salvează de la înec. Fata îşi spune Ondine datorită ieşirii miraculose din apă. Felul în care această fată îi este prezentată fiicei pescarului declanşează basmul. Pescarul crede ce vrea şi nu ce ştie, iar în sătucul uitat de lume de pe coasta Irlandei "ceva grozav, ceva minunat" nu se întâmplă de două ori în viaţă aşa că alege povestea. Problema este că "povestea" are un background neplăcut, care include trafic de droguri, un peşte răzbunător, şi o frumuseţe de victimă din Europa de est. Traficanta scapă de peştele care nu ştia să înoate (şi mai au pretenţii la denumirea de peşte), plăteşte pentru ilegalitatea comisă, şi completează familia pescarului. Restul e fericire şi bătrâneţe.

Colin Farrell trece drept pescar mult mai bine decât drept Alexandru cel Mare. Trece mai credibil, mai simplu şi mai firesc. Partenera rămâne ştearsă oricât de sirenă ar fi. Mitul e prezent şi updatat zilelor noastre.

Lucrurile imposibile tot imposibile te aşteaptă după finalul filmului...însă c'mon it's supposed to be fiction and fictive. So enjoy it!

au înnebunit brazii

Muguri de brad. Sirop. Două linguri lăsate să ameţească-n apă. Noapte. Bună!
Soundtrack: Elsiane - Prosaic...

photo: weheartit.com

moonlight

Pană de curent. Aproape de miezul nopţii. Nu foarte aproape de casă. Fără telefon, brichetă, lanternă. Zonă cunoscută. Cartier în care s-a copilărit. Ai ajuns acasă. Teafăr. Sursa de lumină: mândra lună. Lună plină.

Omul redescoperă natura. Natura bate tehnologia şi pentru că omul cunoaşte traiectoria, distanţele, vecinii. Cert e că satelitul ăsta rotund şi plin...luminează suficient pentru a te mişca, ghida, a te îndrepta, chiar şi alerga, a zări siluete, umbre de câini, gropi, străzi, borduri, trotuar, canale şi bălţi. Ai uitat cum e să fie doar luna în preajmă, nestingherită de mii de becuri...doar completată de stele. Şi ai fi rămas aşa uituc o vreme.

Om citadin. Om fără cort. Om fără stele.

photo: weheartit.com

mai întâi a fost girafa...

Am petrecut o jumătate de oră cu această mamă rinocer. Eu mă fixasem pe interjecţia Uaaa! urmând...Nu-mi vine să cred...ce drăguţ rumegă! Eram ferm convinsă că nu mai este loc pentru alte animale. Cine mai are nevoie de altceva în afară de rinoceri?

Locul 3 în preferinţe îl ocupă pinguinii...păcat doar că erau fraţii celor imperiali, marea mea pasiune. Jucăuşi, înotătorii aştia îmi păreau un fel de babyanimals.

La 27 de grade...tuturor le venea să se pisicească în lene, la umbră.

Cum marile iubiri nu se uită...am suspinat de sus. Fram nu mai era doar o fotografie, doar o carte, ci un uriaş urs alb...ca de pluş, dar cu colţi. Nu, nu-mi venea să cred că nu este de îmbrăţişat la cât e de frumos. Da, până şi el înoată...!

Sunt roz, sunt şi albe...cred că tocmai mi-a fost desfinţată poanta cu creveţii!

apoi restul animalelor!

totul despre vară

Pentru că încă suntem în septembrie, iar septembrie e luna aia de transfer, de păsuire, care te duce din vară-n toamnă, mai lenevesc un pic asupra plăcerilor văratice. În urechi port în continuare sunete şi voci: Led Zeppelin, de a căror promisiune m-am ţinut (Baby, I'm Gonna Leave You), Bonobo şi Hooverphonic sunt deja legende, Elsiane a fost o surpriză plăcută despre care voi vorbi curând, Creed au întreţinut zilele de inimă albastră, Morcheeba şi ultimul lor album au încurajat acest om cu zâmbet bălai şi bucle întunecate să râdă la soare. Straniul mod de a aborda personaje, care îl caracterizează pe John Fowles, a adus efectul de move on, insistând pe maniera relativă în care se cuvine să privim lucrurile...până la urmă viaţa nu e doar un simbol sau un singur chip. Nici eu şi nici tu nu ne rezumăm doar la atât, nu-i aşa? A fost sezonul doctorilor complicaţi, a suferinzilor, a rănilor deschise, a geniilor, eroilor, a dulcegăriilor americane, numai bune de devorat înainte de...sau preventiv plictiselii, de la Private Practice la Grey's Anatomy, culminând cu House MD.

Pe lângă seria nelipsită şi contagioasă de chiken şi bitch, micile mostre din viaţa de zi cu zi, am descoperit şi m-am minunat de animale de la Zoo, din Nurnberg. Ursul polar, păsările flamingo, girafa, pinguinii şi rinocerul...le-am văzut pentru prima dată în 22 de ani.

P.S. Pasărea aceea îmi aminteşte de Up...

me, the lion

The lion is back...And it roars: Maaaaaaaaaaaaaaaaaaaad about you!

Hooverphonics-Mad About you

they soundtrack my summer

Am primit vara asta şi porţia de mix belgian asigurat de cei numiţi Hooverphonic. Fără doar şi poate, sound-ul constituie felul principal, în timp ce vocea răspândeşte mesaje despre feluri de a simţi. Cântecul lui Geike seamănă a confesiune. E personal, metaforic, abundă în exclamaţii, iar acţiunea e acel feel, repetat şi regăsit în multe dintre melodiile semnate Hooverphonic. Iată şi motivul pentru care devin soundtrack-uri! Desertul îl reprezintă videoclipurile în care chipul expresiv al blondei din Belgia apare frecvent în prim plan. Ingenioasă modalitate de transpunere, expunere, identificare şi interpretare!



Hooverphonic pentru că sunt empatici, pentru că după ce asculţi Eden...

...parcă ai crede în Edenul cuiva şi te-ai flata crezând că al tău există, pentru că deşi Geike Arnaert a părăsit trupa după 10 ani alături de Alex Callier şi Raymond Geerts, timp în care muzica lor a atins toate superlativele...încă le-ai spune că eşti: Maaaaaaaaad about you!

Perlman, Gardel, Schindler şi Pacino

Prefer ritmul lui Itzhak. Pacino dansează orbecăind. De la masa lui Schindler viaţa se cântăreşte în alb, negru şi detalii. Cum ar spune Alfredo Le Pera pe muzica lui Gardel: Por una cabeza todas las locuras/Su boca que besa borra la tristeza/Calma la amargura. Mulţumesc pentru pere!

http://

elocvenţa tăcerii

http://

Însă nu mulţi pot să tacă atât de "artistic" precum Alessandra Ferri şi Sting. Şi atunci tăcem cum putem: orgolios, mişeleşte, categoric şi impunător. Ne lipsim nerostind cuvinte şi ne amintim de copilărie când din motive de exces de răsfăţ sau timiditate ne "mânca pisica limba". Ajunşi la maturitate ne amăgim gândurile, ne înşiretăm limbile şi ne sufocăm cuvintele în piept. În marea majoritate a cazurilor, rezultatul este departe de un recital la chitară sau de dansul unei balerine. Se apropie însă de o ceartă zdravănă, un regret înregistrat în colţul stâng al gurii, o respiraţie tărăgănată, zdrăngănitul unui pix, frecarea palmelor sau gesturi de alungare a unor gânduri care iau forma muştelor. Dar să tăcem şi să ne bucurăm...de cei doi artişti tăcuţi!

to keep, kept, kept

Definition: a keeper keeps keeping...
Conclusion: a keeper is never kept!
So, you, there:

• drawning in the same glass of water
• eating the same cake
• crying over the same spilt milk
• always being a day late and a dollar short
• also known as being away with the fairies

stop being AWOL!

http://

black sandals, burning sun

...si Bonobo. Mai ales, Bonobo. In special, Black sandals. In principiu, o Kiara cu flori de cires in par. In realitate, who knows? Ideea e simpla: cand soarele arde si privirea iti pica pe sandalele negre, asculta Bonobo. It brings along the chills!
http://

ape şi iar ape

Nici nu mai ştiu ce înseamnă culorile însoţite de coduri. Trebuie că anunţă ceva destul de îngrijorător dacă luăm în calcul numerotarea victimelor şi a locuinţelor distruse...Oraşul meu mă fereşte de apele care curg şi inundă. De aici le văd doar mânia şi natura: plouă cu stropi mari şi reci şi cu fâşii de lumină pe boltă. Ştiu că undeva aproape furia apelor atinge oameni...Howl and hang on, people!



http://
Asculta mai multe audio Muzica

ritm rece pe timpul verii

Oare nici canicula să nu topească barierele? Bulgărele de foc agăţat pe cer dilată şi cască mai adânc rupturile din noi. Diferenţele se prelungesc precum şinele, iar existenţele continuă paralele. Tâmplele ard, chipurile sunt umede, ochii sticloşi şi ritmul e rece.

ice water

Anneke van Giersbergen, născută în Olanda, este cunoscută ca fiind "vocea" trupei The Gathering din 1994 şi până în 2007. În 2007 iniţiază proiectul Agua de Annique şi debutează cu albumul Air. O recomandare puternică şi prima piesă pe care am ascultat-o, Beautiful One, m-au determinat să vreau mai mult...Lost and Found , Ice Water şi restul e poveste...Povestea artistei care se încadrează natural în tiparul Ice girl. Pure Air este al doilea album, lansat în anul 2009, iar In Your Room este ultimul album al Annekei apărut pe 30 octombrie, tot în 2009. Enjoy!

wild, white horses took you away

I'm only on the ice side of the world, of me and my emotions. Your loss brought me here and I try to discover every detail of this view of white and blue...I take it as a travel...it's been winter for six months...

P.S: I miss you, grandpa!


Portishead - The Rip
Asculta mai multe audio Muzica

surely that ain't right

"Keep the ice side of world!Keep us alive!"


Portishead - Roads
Asculta mai multe audio Muzica

dreams and snow collide

Klimt 1918 - Snow of '85

Here we stand in silence
Dreaming plans that could not fail
You try to hide your face, yeah
Stood beside the wall
Still I can't escape from joy,
Time is running out,
Do you feel falling snow?
Nineteen-eighty five
My glass made face forced to portray
These winter's lies, your wishful dream
The hopes and cries
The better days
Wipe the dust away from me
I'll steal a snowflake for you
Touching windowpane
Who cares what's behind?
Do you know how far sun has gone?
So will you please complete me?
Dreams and snow collide
To the music in this room
Please hold on, hold on, today
Storm won't pass, snow on
Rome won't let you cry
Deeper in to white, in the open space of dusk
You try to hide your face
Draming plans that could not fail
(Still) I can't escape from joy.
My glass made face forced to portray
Hold on, hold on
Please hold on, hold on, today
Hold on, hold on
Please hold on, hold on, today
Trying to get sleep
There is no relief
No one to blame, no one to forgive
I wanna feel sunlight on my lips
Trying to get sleep
There is no relief

over the ice age

Pete Yorn - Ice age
Asculta mai multe audio Muzica

winter emotions

Anathema - Emotional Winter
Asculta mai multe audio Muzica

polar bears

Campania pentru mediu, Ogilvy, New York

ice girl

Franţuzoiaca Emilie Simon îşi dedică al doilea album frigului, gheţii, sunetului paşilor lăsaţi în zăpada şi pinguinilor. În timp ce se documenta pentru album se întâmplă să fie contactată de producătorul Luc Jaquet pentru a compune muzica şi versurile pentru coloana sonoră a documentarului său "La Marche de l'Empereur". Filmul apare în Franţa la începutul anului 2005 şi soundtrack-ul acestuia rămâne cunoscut ca fiind "The Original Film or Television soundtrack of the year 2006". Prin muzică, voce şi poezie Emilie Simon "sparge gheaţa", transformă elementele de decor: frigul,vîntul, zăpada şi apa în personaje,şi aduce în prim plan senzaţiile, emoţiile şi trăirile umane...http://www.youtube.com/watch?v=jZD2rFLbX2c

childhood part 2

La circ,in Târgul Moşilor,
Pe gheaţa unui răcitor,
Trăia voios şi zâmbitor
Un pinguin din Labrador.
"- Cum se numea?"
"-Apolodor."
"-Şi ce făcea?"
"-Cânta la cor."

Deci nu era nici scamator,
Nici acrobat,nici dansator
Făcea şi el ce e mai uşor:
Cânta la cor.
Era tenor.
Grăsuţ,curat,atrăgător
În fracul lui strălucitor
Aşa era Apolodor.

Şi într-o zi,Apolodor,
Spre deznădejdea tuturor,
A spus aşa:Mi-e dor!Mi-e dor...
De fraţii mei din Labrador!

Şi a plecat Apolodor
Către ţara Labrador
chinuit de dor,
Frământat de zor.

childhood

Fram, ursul polar este povestea unui urs alb, „puternic, dar blând şi glumeţ“, care îşi trăieşte majoritatea vieţii la circ, unde ani buni fusese principala atracţie. „El nu avea nevoie de îmblânzitor, de crăvaşă şi de semnale. Intra singur în arenă, ca un om. Intra în două labe, cât era de mare. Saluta în dreapta şi în stânga, înainte şi îndărăt. […] Pe urmă făcea un semn că vrea linişte. Şi începea singur programul lui“.
Totuşi dorul de a deveni un urs ca toţi urşii, adică sălbatic şi liber, îl duce spre casă, la Polul Nord, acolo unde poate să se bucure de gheţuri, de vânturi, de viscole, de soarele polar sau de aurora boreală.
Cam aşa sunau poveştile acum un deceniu şi ceva...

winter time in my town

”Antistenes spune că , în unele regiuni îndepărtate , frigul este atât de atroce încât cuvintele îngheaţă imediat cum sunt pronunţate , şi au nevoie de oarece timp pentru a fi dezgheţate de căldura şi a putea fi auzite .În acest fel , se poate întampla ca unele cuvinte rostite în vreme de iarnă să fie percepute abia atunci când vine vara.”
Plutarh

cold, cold in my soul

Emilie Simon - The frozen world

Won't you open for me
The door to your ice world
To your white desert

I just want to stare
Out over these snowfields
Until we are one again

We belong to the frozen world

When the ice begins to thaw
Becomes the sea
Oh, you will see
How beautiful we can be

Everything is calm
At the end of the planet
In our white desert

The sun kissed the ice
It glistens for me
And we are one again
We belong to the frozen world

When the ice begins to thaw
Becomes the sea
Oh, you will see
How beautiful we can be