museum of bellas artes

E atât de frumos să te trezeşti cu ei în urechi, să-ţi pună binele şi răul în mişcare, umerii şi gleznele în imbrăţişare, până cazi mereu mereu mereu în picioare. Vrei ca lumea să fie o podea lungă fără curbe, fără nicio dungă... să-ţi pice-n cap lumini cu fistic şi vişini. Să te duci de nas din pas în pas să respiri cât pentru-un dans. P.S. Repeat...until the dream is complete! Diana, mulţumiri! http://