Ştii...am căutat ieri de zor
versurile vreunui nemuritor
să ţi le pun frumos pe tavă
cum aşezi merele în ladă.
Nu erau cuvintele mele printre ele
Şi-atunci cum să fie pentru tine
dacă nu-s şi nu-s din mine?
Primăvară şi soare, dar nu mult, cât să fie răcoare,
Să plouă într-o noapte cât să dăm ferestrele deoparte.
O plimbare cu alte două feţe zâmbăreţe şi puţin timp să ne răsfeţe.
Un moş roz...măsline, vinete, macaroane şi roşii,
Fiecare cu puiul său de somn când ni se închid ochii.
Să ne privim pe după umbre când are cine să ne cânte
Şi-n dans pornească trupul când muzica stă pe tâmple.
Iar tot ce nu rosteşti îngâni din vers în vers,
Sigur, ritmul e un mers...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu