După ce am vizionat Gnomeo and Juliet mi-am cam schimbat priorităţile gospodăreşti. Drept urmare: vreau grădină în faţa casei, flori, fântână, broască, pitici, ciupercă, maşină de tuns iarba ca să se întreacă piticii cu ea, păsări flamingo şi poveste de dragoste. Şi-apoi să tot visezi pe un scaun pliant aşezat, cu părul în soare şi ochii în iarbă. Animaţia e reuşită şi de o drăgălăşenie cum mi-a fost dor să văd: competiţia dintre roşu şi albastru, unul mic şi obraznic albastru se îndrăgosteşte de o micuţă adorabilă roşie, se întrec cu maşinile de tuns iarba, se împrietenesc cu Featherstone, o pasăre flamingo roz nostalgică, ascultă sfaturile broaştei Nanette care are o pasiune pentru cuvântul tragedie şi rupe ceva chineză sau japoneză...mereu le încurc! Piticii de grădină ascultă Elton John, ciupercile se cred câini şi tot aşa...Şi are final fericit! Nu e ca la Shakespeare unde se moare din lipsă de sincronizare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu