teorie despre cer

Am un fel de-a fi dimineaţa când nu mă pot trezi, şi-mi las mâna pe podea iar arătătorul îl mişc ca pe o lingură în cafea... Chipul mi-e în soare Somnul nu se măsoară în mişcare. Oare ştie fiecare? Despre suflete şi flori, Despre cum ai amânat pentru o vreme acei nori. În prima privire e pământul aburit, opac şi fără smalţ. E aşa doar pentru o clipă, sunt grăbită. Am un fel de-a fi şi fără cer nu mă pot trezi. Că e cerul doar cu sfere, cu elice şi himere, că-s doi ochi deasupra mea: înaltul cu aripi şi păsări, râul cu flăcări îngheţate. E fondul unui soare, Apă, munte... Radiera ce-mi şterge liniile de pe frunte. În restul privirilor e pământul glasul, vederea şi cântecul. E aşa pentru restul de zi, Am timp, mă pot privi. http://